Foto: Daniel Prodan în echipamentul naționalei României, înaintea CM 1994
”De acolo de unde vin, am rămas cu o vorbă: ‘Pe unde vreți voi să urcați acum, eu am coborât de șepte ori’” (Daniel Prodan, 1972-2016)
S-a stins din viață, aseară, Daniel Prodan. Legendarul stoper al ”Generației de aur” avea doar 44 de ani și era sănătos tun. Sau așa știam noi toți. El însă mocnea, nemulțumit de situația jalnică în care a ajuns fotbalul românesc. Iar inima sa mare a încetat să mai bată. Infarct.
Era cel mai tânăr dintre componenții de bază ai ”Generației de aur”. Stelea (Prunea) – D. Petrescu, Prodan, Belodedici, Selymes (Mihali) – Lupescu, Gh. Popescu, Hagi, D. Munteanu – Răducioiu, I. Dumitrescu, înlocuirea lui Selymes cu Mihali însemnând trecerea la 5-3-2, cu Mihali al doilea stoper și Dorinel coborât fundaș stânga. Doi mari absenți de la Mondialul american, Sabău și Lăcătuș. Dintre toți aceștia, Didi Prodan era cel mai tânăr, avea 22 de ani.
Născut la 23 martie 1972, la Satu Mare, român aspru de la granița de nord-vest, acolo unde Crișana, Ardealul și Maramureșul se întrepătrund, Prodan a izbucnit în fotbalul românesc cu o forță uriașă. Transferat de Steaua la doar 20 de ani, de la Olimpia din orașul natal, el va debuta sub ”tricolor” în anul următor. De atunci încolo va fi titularul postului în națională, până când, în 1998, o accidentare gravă l-a scos din circuit. Avea doar 26 de ani și practic cariera sa la vârf se încheiase.
”Tătuca” a fost un om înalt și puternic, așa cum sunt urmașii dacilor liberi din nord. A fost un om drept, dintr-o bucată. N-a suportat compromisul, minciuna, fățărnicia. Probabil asta i-a și fost fatal.
Odihnește-te în pace, dragă Didi.
