Străini și români. Când am încetat să mai simt ceva pentru FC Timișoara

Foto: Secvență din meciul FC Timișoara – Șahtar Donețk 0-0, din Liga Campionilor 2009, meci în care timișorenii au eliminat deținătoarea ”la zi” a Cupei UEFA (autor: Cosmin Dan)

Tot curge cerneală despre recenta decizie a FRF și LPF de a limita și a impune condiții în CV-ul extracomunitarilor din campionatul României. De la chestii lacrimogene, de telenovelă ieftină, până la argumente gen Wesley, Brandan sau Adailton.

Să lăsăm la o parte perversitatea indusă de necesitatea ”corectitudinii politice” și interesele globalizării și să recunoaștem: din mulțimea imensă a străinilor care ne-au invadat campionatul după Revoluție (dar mai ales în ultimii 8-9 ani, odată cu moda introdusă de CFR Cluj), doar 5%, maxim, au adus un plus. În rest, jucători bunicei, dar cum avem și noi, sau, efectiv, rebuturi.

Și atunci, pentru ce să frânăm, strategic, dezvoltarea pe termen mediu și lung a fotbalului românesc și naționalelor României? Pentru a oferi o pâine mai albă unor jucători pentru care România nu înseamnă nimic? Nu, dragilor, asta e moartea fotbalului românesc.

Când, la un meci Gaz Metan – FC Timișoara, în 2008, antrenorul ceh Uhrin jr. trimitea în teren, pentru fosta Poli AEK, șapte titulari străini, pentru mine, voi fi sincer și îmi cer iertare că recunosc asta, FC Timișoara a încetat să mai existe. Din acel moment, pentru acea echipă n-am mai simțit nimic. Nimic special, pentru că, desigur, m-a bucurat – precum în cazul oricărei alte echipe românești – parcursul ei european ulterior, cu eliminarea lui Șahtior și participarea în grupele Ligii Europa. Scorul a fost, atunci, 5-1 pentru medieșeni, românul Curtean marcând trei goluri și dând o pasă de gol.

Sigur că jucătorii străini care vin aici n-au nicio vină. Nici că vin aici în căutarea unei pâini mai albe, nici că sunt slabi. Nu ne putem bate însă joc de însăși ființa fotbalului românesc doar pentru a fi ”în trend” cu lumea ”civilizată”. Pentru că valori nu putem aduce, din cauze logice financiare. Iar cei pe care îi aducem trebuie să aducă un plus campionatului, să fie peste ce avem noi.

Viitorul este cel al creșterii atente și dedicate a copiilor români. Uitați-vă la academia lui Gică Hagi și luați aminte.

P.S. Indiferent de măsura luată de FRF, problema rămâne: orice echipă poate avea oricâți străini dorește. Doar să fie comunitari. Un alt termen stupid.

Octavian Stăncioiu

Articol scris de