Iată o serie de rezultate, de la începutul sezonului de toamnă al anului trecut, ale reprezentativelor ”tricolore”:
R. Moldova – România 1-0 (U19, amical, 29 august)
Germania – România 7-1 (feminin U17, amical, în Austria, 3 septembrie)
Anglia U20 – România U19 6-0 (amical, 5 septembrie)
Germania – România 8-0 (tineret, preliminarii CE tineret, 9 septembrie)
România – Malta 0-0 (feminin U19, preliminarii CE U19, în Bosnia și Herțegovina, 13 septembrie)
România – R. Moldova 0-0 (U17, amical, 14 septembrie)
Spania – România 7-1 (futsal, amical, 15 septembrie)
România – R. Moldova 1-3 (U17, amical, 16 septembrie)
Spania – România 7-1 (futsal, amical, 16 septembrie)
În nici trei săptămâni, nu mai puțin de nouă (!!!) rezultate catastrofale ale naționalelor României. La fotbal ”clasic” (în 11 masculin), la futsal, la feminin. Implicate, nu mai puțin de șase naționale ”tricolore”. În trei dintre jocuri, adversar a fost țara noastră soră, Republica Moldova.
A fost, fără îndoială, cea mai neagră astfel de serie din istoria fotbalului românesc.
Și seria a continuat, cu dezastrul de la U19, și continuă, cu umilința de la U17.
Întâmplător sau nu, seria asta a început odată cu instalarea lui Zorislav Kovac (sau Zoltan Kovacs, nimeni nu-i știe numele exact) în rol de mare boss peste fotbalul juvenil românesc. Croat (de naționalitate maghiară, după nume) stabilit de tânăr în Belgia, el a fost adus de noua conducere FRF să crească nivelul naționalelor de juniori și al tinerilor jucători români. Sigur că rezultatele n-au cum să se vadă în câteva luni (deși el ocupă postul de aproape un an, deja), dar modul în care au fost aleși antrenorii loturilor ”tricolore” – pe bază de CV (!!), de parcă ar fi vorba de o multinațională – și rezultatele de mai sus, plus multe altele, ne fac să ne punem semne de întrebare. Mari de tot.
Dați-l afară.
