Fotbalul englez avea o mare problemă în prima parte a anilor ’80, într-o vreme când mișcările de stradă erau la ordinea zilei, iar evenimentele petrecute pe 13 martie 1985, la Luton, au fost una dintre cele mai importante ”picături” care au dus la ”umplerea paharului” și înăsprirea drastică a regulamentului în ceea ce privește accesul și conduita pe stadioanele britanice.
Suporterii lui Millwall s-au deplasat în masă la Luton, mult mai mulți decât numărul de bilete alocat oaspeților, pentru un meci Cupa Angliei. Printre cei care au făcut deplasarea – și cunoscuții (sau infamii?) huligani din F-Troop, mai bine cunoscuți deja, în acel moment, drept ”Millwall Bushwackers”.
Până la ora meciului, Luton era deja un teatru de război, cu zeci de vitrine sparte de fanii turbulenți, iar poliția făcea față cu greu. Tribuna rezervată oaspeților pe Kenilworth Road era deja plină cu 45 de minute înainte de meci, iar fani Millwall încă veneau la stadion. Turnicheții de la intrare erau deja rupți, iar suporterii oaspeți umpleau până la refuz tribuna, cățărându-se inclusiv pe stâlpi și pe garduri. Cu ceva mai bine de jumătate de oră înainte de startul partidei, cei veniți de la Millwall au intrat pe teren și s-au îndreptat spre suporterii lui Luton, aruncând cu sticle, conserve, cuie sau monede. Jucătorii celor două echipe, care tocmai ieșeau la încălzire, s-au retras rapid la vestiare. Huliganii au ajuns în tribuna gazdelor, rupând scaune și folosindu-le ca obiecte contondente, iar poliția era depășită și apelurile la calm ignorate. Abia când antrenorul oaspeților, George Graham, și-a făcut apariția la marginea terenului, suporterii lui Millwal au început să se întoarcă în tribuna rezervată lor. Chiar și așa, mai mulți fani oaspeți turbulenți ajunseseră deja în tribuna principală, unde de asemenea au avut loc incidente.
În cele din urmă meciul a început la timp, însă după doar 14 minute arbitrul a întrerupt partida, după ce gazonul a fost invadat din nou. Cele două echipe și oficialii s-au retras la vestiare și au revenit după 25 de minute. Întâlnirea a continuate, cu stewarzii și polițiștii controlând greu peluza oaspete, mai ales că gazdele au deschis scorul în minutul 31, 1-0 fiind și scorul partidei. Odată cu fluierul de final, fanii Millwall au invadat din nou terenul și au început o luptă dură cu poliția, care a învins în cele din urmă, însă nu fără urmări. Au fost în total 81 de răniți în stadion, dintre care 31 de polițiști. Unul dintre ei, lovit în cap de o bucată de beton, a căzut fără suflare și a fost resuscitat chiar în cercul de la centrul terenului de un coleg care în același timp se apăra de huligani. ”Măcelul” a continuat și prin oraș, lupta dintre poliție și fanii turbulenți lăsând în urmă mașini, magazine și chiar locuințe distruse. 31 de bărbați au fost reținuți de forțele de ordine, iar cei mai mulți dintre ei le spuneau polițiștilor că sunt fani ai altor echipe, în principal Chelsea sau West Ham.
Primele decizii ale FA după scandal, o amendă de 7.500 de lire sterline pentru Millwall și obligația pentru Luton Town de a ridica un gard în jurul terenului au fost anulate după apelul cluburilor și, după cum aveau să scrie Gary Armstrong și Richard Giulianotti în cartea ”Fear and Loathing in World Football”, poate cea mai grea pedeapsă pentru Millwall avea să fie faptul că ”numele clubului devenea sinonim cu tot ce e rău în fotbal și-n societate”. Președintele Luton Town, David Evans, un membru conservator al parlamentului, a reacționat la evenimente interzicând prezența suporterilor oaspeți pe Kenilworth Road de la începutul sezonului 1986/87. Această măsură a costat clubul participarea în Cupa Ligii din acel sezon, însă Evans nu a renunțat. Embargoul a fost menținut timp de patru sezoane, cu câteva excepții, și poate fi considerat un succes prin prisma lipsei de incidente violente. În plus, au devenit obligatorii legitimațiile pentru suporteri, toți fanii Luton Town fiind introduși în baza de date a clubului și primind o legitimație fără de care nu puteau intra la meciuri. ”Cabinetul de război” pentru problema huliganilor din guvernul condus de Margaret Thatcher a încercat să impună acest sistem pe plan național, însă fără succes. Treptat, însă, mai ales după dezastrul de la Heysel din același an și interdicția primită de cluburile engleze în cupele europene, ”huliganismul” avea să fie redus la un nivel suportabil.
Sursa foto: dailymail.co.uk
