Foto: ”Harpastum”, frescă romană antică (sursa: Wikipedia)
“Preistoria” fotbalului este destul de vastă, iar despre multe jocuri cu mingea, practicate încă din antichitate, se poate afirma că sunt “strămoşii” fotbalului.
Asia. Primele “semnale” despre existenţa unui astfel de “strămoş“ provin tocmai din China anului 3400 î.Hr. După 2500 î.Hr., legenda atribuie împăratului chinez Huang-Ti inventarea fotbalului “preistoric”, inscripţii datând şi din timpul dinastiei Yin (1766-1122 î.Hr.). După 700 î.Hr., aflăm că jocul cu mingea este distracţia preferată la curtea imperială a Japoniei. Izvoarele spun că în China exista, după 300 î.Hr., un joc numit “Tsu-Chu”. Jocuri cu mingea se practicau şi pe teritoriile Indoneziei şi Birmaniei (în sec. I î.Hr.), precum şi de către perşi (sec. al III-lea d.Hr.) şi indieni (după sec. al III-lea d.Hr.).
Africa. Jocuri cu mingea cunoşteau şi egiptenii, după 2500 î. Hr., în epoca faraonilor, dar şi berberii (aflaţi pe teritoriul Algeriei şi Marocului de azi).
Europa. Cea mai veche mărturie europeană despre existenţa unui “precursor” al fotbalului o înregistrăm în sec. al XVII-lea î.Hr., pe coasta Dalmaţiei. Prin 850 î.Hr., grecii practicau nu mai puţin de patru jocuri (“harpaston”, “episkiros”, “aporaxis”, “fenindes”, “urania”), cu mingi de diferite mărimi. Jocul cu mingea este evocat şi de poetul grec Homer, în poemul “Odiseea”. De prin 300 î.Hr. datează mărturii despre practicarea unui joc asemănător cu fotbalul pe teritoriul coloniilor greceşti de pe litoralul (acum) ucrainean al Mării Negre. Bineînţeles că englezii nu pot să nu-şi revendice paternitatea fotbalului, astfel că dispute cu “balonul” aveau loc, în comitatul Derby din Anglia, de prin 217 î.Hr. Apoi, după 400 d.Hr., aflăm că militarii romani jucau “harpastum” (provenit din jocul grec “harpaston”), joc răspândit de legiunile cuceritoare ale Romei pe teritoriile Italiei, Franţei, Spaniei şi Angliei de astăzi.
