Am putea crede că expresia „Împotriva fotbalului modern” este una apărută recent, însă principiile celor care o promovează se regăseau în actul fondator al unui club înființat acum 134 de ani.
Corinthian Football Club a apărut în septembrie 1882, la inițiativa lui N. Lane Jackson, secretar-adjunct în Federația Engleză de Fotbal (FA). Scopul declarat al clubului era de a promova valorile sportivității și fair-play-ului, de a susține amatorismul în sport și de a sprijini echipa națională a Angliei, eclipsată în acea perioadă de Scoția. În actul constitutiv al clubului scria că ”acesta nu va concura pentru trofee sau premii materiale”. Regula a fost respectată, cu o singură excepție, Sheriff of London Charity Shield, meci care opunea, în fiecare an, o echipă profesionistă și una de amatori, și pe care Corinthian l-a câștigat de 4 ori.
Echipa era formată din mulți fotbaliști care evolua și în altă parte, de cele mai multe ori la echipele universităților unde studiau, și jucau în timpul liber la CFC, iar în câțiva ani de la înființare Corinthian a devenit unul dintre cele mai populare cluburi, chiar dacă nu juca meciuri oficiale. Alb-negrii au susținut turnee de promovare în toată lumea, inspirând formarea mai multor echipe, cea mai cunoscută în ziua de azi fiind Corinthians, din Brazilia.
De asemenea, amatorii care jucau pentru plăcerea de a juca au dovedit că ar fi putut câștiga numeroase trofee: au învins Blackburn cu 8-1 la scurt timp după ce aceștia câștigaseră Cupa Angliei (1884) și au învins, în 1904, cu 10-3 pe Bury, câștigătoarea Cupei Angliei în acel an. Un alt rezultat memorabil a fost o victorie cu 11-3 împotriva celor de la Manchester United, până în ziua de azi cea mai severă înfrângere din istoria ”Diavolilor”, fie că vorbim de meciuri amicale sau de meciuri oficiale. În plus, clubul a dat jucători și pentru echipe naționale: 86 pentru Anglia, 12 – Țara Galilor, 8 – Scoția și 2 pentru Irlanda. Pentru cei mai mulți CFC era clubul ”secundar”, însă 17 jucători care evoluau doar la Corinthian au fost selecționați de-a lungul anilor în ”naționala” Angliei. Pentru două meciuri dintre Anglia și Țara Galilor, în 1894 și 1895, echipa engleză a fost formată în totalitate de jucători care evoluau la Corinthian FC.
”Politica” acestui club mai puțin obișnuit este exemplificată cel mai bine de filosofia celor de la Corinthian FC în ceea ce privește loviturile de pedeapsă (după introducerea acestora în Regulile Jocului, în 1891), descrisă în cartea ”God is Brazilian. Charles Miller: The Man Who Brought Football to Brazil”, scrisă de Josh Lacey și publicată în 2005: ”Din punctul lor de vedere, un gentleman n-ar comite niciodată intenționat fault. Astfel, dacă un penalty era acordat împotriva lui Corinthian FC, portarul se dădea la o parte, se sprijinea de bară și privea cum mingea intră în poartă. De partea cealaltă, dacă un penalty era acordat în favoarea lor, căpitanul lui Corinthian punea mingea la 11 metri, își lua un avânt scurt și șuta puternic peste poartă”. De asemenea, discuțiile cu arbitrii erau inexistente și, într-un timp în care schimbările nu erau prevăzute în regulament, dacă echipa adversă rămânea cu un jucător mai puțin, fie accidentat, fie eliminat, cei de la Corinthian trimiteau și ei un om pe tușă, pentru a juca de la egal la egal.
După 57 de ani de existență, Corinthian FC a jucat ultimul meci în aprilie 1939. Dispariția a fost de fapt o fuziune cu Casuals FC, iar clubul nou format, Corinthian-Casuals FC, există și azi, evoluând în eșalonul al 8-lea englez.
Echipa a făcut, de-a lungul anilor, mai multe turnee în Brazilia, la invitația ”tizilor” de acolo, iar ultima partidă amicală între Corinthian-Casuals și Corinthians Paulista, care a avut loc în ianuarie 2015 (foto), la Sao Paulo, a fost urmărită de 30.000 de spectatori și transmisă în direct la două televiziuni braziliene.
Sursa foto: corinthian-casuals.com
