Foto: Steaua înaintea Cupei Intercontinentale 1986 (sursa: Facebook Replay)
În martie 2013, Corneliu Vadim Tudor dezvăluia, într-un articol, un lucru absolut inedit. Steaua putea, la finalul lui 1986, să joace, în finala Cupei Intercontinentale de la Tokio, cu River Plate, avându-l în teren pe Hagi!! Pe atunci încă la Sportul Studențesc, Gică era deja, la 21 ani, cel mai bun jucător român al momentului. El n-ar fi ajuns la Steaua, pentru Tokio, din cauza opoziției lui… Victor Pițurcă, atunci simplu jucător stelist, dar cu mare influență la Valentin! (Cum care Valentin? Ceaușescu).
Va ajunge, Hagi la Steaua, pentru următoarea finală intercluburi, cu Dinamo Kiev în Supercupa Europei, la Monte Carlo, în februarie anul următor (1987). Finală decisă chiar de o lovitură liberă a celui care va deveni ”Regele” fotbalului românesc. Împrumutat din Regie în Ghencea doar pentru acest meci, Hagi va rămâne ulterior, definitiv (până în 1990, când va pleca la Real Madrid), în tricoul roș-albastru.
Dar iată ce scrie Vadim: ”Această suspectă atracţie [n.n. – față de Pițurcă] l-a făcut pe Valentin Ceauşescu să nu îl primească, la Steaua, pe Hagi, pentru Cupa Intercontinentală, în meciul de la Tokyo; am fost acolo şi m-a durut sufletul, mai ales cînd îl vedeam pe Bölöni, gol puşcă, întins pe o saltea şi tratat de nişte acupuncturişti asiatici, fiind incapabil să joace, situaţie în care Hagi era necesar ca aerul. Dar s-a opus Piţurcă, ulcerat de oftică. Abia pentru meciul de la Monte Carlo, cu Dinamo Kiev, a fost convins Valentin, de unchiul său, generalul Ilie Ceauşescu, să se înmoaie şi să nu mai asculte, orbeşte, de invidios”.
