Începuturile fotbalului românesc intracarpatic

Foto: Timișoara în 1900 (sursa: delcampe.net)

În Europa, fotbalul s-a propagat de la vest (din Marea Britanie) către est. Astfel că era firesc ca, pe teritoriul de astăzi al României, jocul să fie cunoscut mai întâi în spațiul intracarpatic (Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul), pe atunci parte componentă a Ungariei şi, deci, a Imperiului Austro-Ungar.

La început nu existau echipe şi competiţii, adică fotbalul nu se desfăşura într-un cadru organizat, ci se juca pur întâmplător, în scop de divertisment, între echipe formate spontan şi cu o existenţă efemeră. Apoi apar primele echipe organizate, stabile, în cadrul unor cluburi, asociaţii sau societăţi, acestea disputând meciuri amicale. Urmează, în ordine, organizarea primelor competiţii (în sistem cupă), înfiinţarea unui for conducător, organizarea competiţiilor în sistem campionat, constituirea echipei naţionale. Astfel vor sta lucrurile peste tot în lume, şi teritoriul românesc nu putea face excepţie.

Încă din 1831, la Arad, a apărut Reuniunea de Tir şi Scrimă. Au urmat Reuniunea de Gimnastică la Braşov (Kronstadter Turnverein, în 1861) şi Sibiu (Hermannstadter Turnverein, în 1862), dar prima asociaţie sportivă de amploare s-a înfiinţat la Timişoara, în 1875: Reuniunea de Gimnastică (Temesvári Torna Egylet, în maghiară). În cadrul ei se practicau mai multe sporturi (gimnastică, atletism, tir, ciclism, tenis de câmp, scrimă), nu însă şi fotbalul (va apărea abia în 1905).

Este dificil de stabilit cu exactitate anul în care a avut loc primul meci de fotbal pe teritoriul României de azi. Variante sunt, conform surselor, mai multe: 1884 (Arad, unde se amenajase un teren de fotbal, iniţiator fiind dr. Emil Bădescu), 1888 (Arad, pe terenul viran de la “pădurice”), 1895 (Cluj). La Timişoara, în 1899, aveau loc câte două meciuri pe săptămână, de teama de a nu fi furate porţile fiind cărate mereu de la spaţiul de joc (aflat pe “Câmpul Târgului”, de pe Calea Aradului de azi) şi depozitate pe str. Ungureanu, la fraţii Pápaffy. La fel se întâmplase şi în Aradul anului 1888… Pe atunci, porţile nu însemnau decât barele verticale, transversala fiind improvizată cu o sfoară.

Octavian Stăncioiu

Articol scris de