În 1931 s-a încheiat prima ediţie a Cupei Balcanice (numită şi Cupa Balcanilor), destinată naţionalelor din zona Balcanilor şi începută în 1929, la iniţiativa României. Prima câştigătoare a fost ţara noastră, în urma unor meciuri în sistem campionat, tur-retur. (Pe viitor, competiţia se va desfăşura într-o singură manşă, sub forma unui turneu într-o capitală balcanică). Alături de România, au mai participat Iugoslavia, Grecia şi Bulgaria. În aceeaşi componenţă se vor disputa şi celelalte ediţii interbelice (mai puţin la cea neoficială, din 1931 – când nu au participat România şi Grecia, dar a evoluat Turcia, care nu va mai reveni în competiţie decât la cele două ediţii din anii ’70 -, şi la ultima – cea din 1936, când Iugoslavia nu s-a înscris).
Din cele şase partide susţinute, “tricolorii” au învins în cinci (inclusiv în Iugoslavia, 4-2 în 1931), pierzând una singură (3-5 cu Bulgaria la Sofia, la 12 octombrie 1930, când notăm primul autogol în favoarea echipei noastre, bulgarul Nikolov înscriind în proprie poartă). În returul cu Bulgaria (5-2 la Bucureşti, la 10 mai 1931), căpitan al echipei noastre a fost Sepi II, cel care, având 20 ani, 4 luni şi 10 zile, va fi cel mai tânăr purtător al banderolei din istoria reprezentativei.
La 6 iulie 1931, naţionala pierde cu 4-2, pe teren propriu, în faţa reprezentativei de amatori a Ungariei, meci neinclus în palmares. Tot în 1931, în amicalul cu Lituania (4-2 la 26 august, la Kaunas), se stabileşte recordul negativ al asistenţei la o partidă a României. Jocul nu a fost urmărit decât de… 100 spectatori!!
