Foto: Afișul JO 1924
În 1924, alături de alte 21 ţări, naţionala participă la întâiul ei turneu de anvergură, Olimpiada de la Paris (la cele din 1920 şi, apoi, 1928, nu a putut lua parte din cauza greutăţilor financiare, iar cea din 1932 nu va include turneu de fotbal). A fost prima Olimpiadă la care au concurat sportivi români, printre ei aflându-se, iată, şi fotbaliştii… Era a 4-a ediţie a Turneului Olimpic de fotbal, prima şi cu participare sud-americană şi ultima la care, având fotbal amator, ţările se puteau încă prezenta cu cele mai bune formaţii. (Excepţie, Marea Britanie, unde exista profesionism).
Obţinând fondurile necesare deplasării în ultimul moment, România s-a putut prezenta la Paris. În drum spre capitala Franţei, echipa noastră pierde (1-4) cu naționala Austriei la Viena, amical în care notăm prima schimbare de jucători din istoria naţionalei, Frech I luându-i locul lui Ronay în min. 9. Acest joc a provocat accidentarea lui Ronay şi Jakobi, deveniţi indisponibili pentru JO.
Peste exact o săptămână, la 27 mai 1924, în faţa a doar… 500 spectatori prezenţi pe stadionul parizian de 60.000 locuri Colombes, România susţinea primul ei meci oficial. Contra Olandei, întâiul adversar din Europa Occidentală din palmaresul “tricolor”, pierde însă la scor de tenis (0-6), în optimi. (Echipa noastră fusese exceptată de la turul preliminar).
Foto: Stadionul Colombes în timpul ceremoniei de dechidere a JO 1924 (sursa: delcampe.net)
Portarul Ströck I a avut o evoluţie foarte slabă, contribuind la dimensiunile dezastrului. Scor care, analizând atent componenţa echipei noastre, ne pare surprinzător de mare. Pe ce ne bazăm când afirmăm asta? În primul rând, pe faptul că olandezii, deşi net superiori românilor, nu erau o mare forţă în fotbalul mondial al acelor ani. (Ei vor încheia, totuşi, Olimpiada pe locul 4. Dintre jucători, să reţinem numele lui Denis). În al doilea rând, pentru că linia de atac a “tricolorilor” i-a cuprins pe Guga şi Wetzer I, cei doi jucători care vor domina fotbalul românesc în anii ’20, dar şi două tinere extreme, Tänzer I (19 ani) şi Ströck II, ulterior internaţionali maghiari… (Wetzer I și Tänzer I vor juca ulterior la Ripensia).
Dintre cauzele catastrofei nu putem omite condiţiile, cu totul modeste, de deplasare (cu trenul, cu clasa a 3-a), cazare şi hrană. Banii, oricum puţini, au fost cheltuiţi mai mult de către conducerea delegaţiei (asigurată chiar de către conducătorul tehnic al echipei, Adrian Suciu), în interes propriu! De altfel, selecţionerul a fost însoţit şi de soţie, neglijând pregătirea pentru joc!! Colac peste pupăză, familia Suciu nici nu s-a mai întors împreună cu lotul, rămânând la Veneţia… Neavând suficienţi bani, jucătorii noştri abia au ajuns acasă, fiind nevoiţi să se împrumute pentru a putea plăti biletele de tren pe teritoriul iugoslav!…
