Foto: Udo Lattek (sursa: Wikipedia)
La 31 ianuarie 2015 s-a stins din viață fostul antrenor german Udo Lattek. Avea 80 de ani.
S-a născut pe vremea lui Hitler, în 1935. Apogeul carierei sale de fotbalist, ca atacant, a fost la VfL Osnabrück, în primul eșalon al RFG, Oberliga (Bundesliga nu apăruse încă).
La doar 30 de ani se retrage din activitatea de jucător și, la doar câteva luni după ce devine antrenor, este numit secund al naționalei Germaniei de Vest, cu care joacă finala la World Cup ’66! Principalul era legendarul Helmut Schön.
Recomandat de Beckenbauer, libero-ul de atunci al naționalei germane și al lui Bayern, în martie 1970 Lattek o preia pe Bayern, succedându-i iugoslavului Branko Zebec. Rămâne la bavarezi nu mai puțin de cinci ani, până la începutul lui 1975. Atunci a devenit Bayern o mare echipă. Cu Beckenbauer, Gerd Müller, Sepp Maier, Breitner și Uli Hoeness, toți piese de bază în naționala vest-germană, campioană europeană în 1972 și mondială în 1974, münchenezii câștigă, în premieră pentru o echipă germană, CCE (Liga Campionilor de azi), în 1974. Era primul dintr-o serie de trei triumfuri consecutive în competiție.
Lattek pleacă în 1975 la Borussia Mönchengladbach, înlocuindu-l pe Hennes Weisweiler. Stă acolo din nou pentru mai mult timp, patru ani, până în 1979, an în care câștigă Cupa UEFA, într-o finală cu Steaua Roșie (cum îi spunem noi, românii, la Crvena zvezda). Vedetele echipei sale erau Vogts (component al uriașului ”Mannschaft” din prima jumătate a acelui deceniu) și danezul Simonsen. În 1977 pierduse finala CCE, cu Liverpool, și apoi, englezii refuzând participarea, și finala Cupei Intercontinentale, cu Boca Juniors. În acei ani, la Mönchengladbach au mai jucat nume precum Heynckes (celebrul antrenor de mai târziu), Bonhof, Stielike și Wimmer.
Udo trece pentru doi ani la cealaltă Borussie, cea din Dortmund.
În 1981 pleacă în singura sa aventură din afara Germaniei, la Barcelona. Îl înlocuiește pe banca grupării catalane pe Helenio Herrera (aflat la ultima sa experiență ca antrenor), argentinianul ce revoluționase fotbalul la începutul anilor ’60, prin ”Catenaccio”-ul impus la Inter. Lattek conduce Barca timp de doi ani. O revitalizează, cucerind Cupa Cupelor în 1982, 2-1 cu Standard Liege în finala desfășurată chiar pe Camp Nou, în fața a 100.000 de spectatori. Au jucat în ”blaugrana” în acea finală, printre alții, Urruti, Gerardo, Migueli, Alexanko, Moratalla, Carrasco, toți vor fi și în finala CCE de peste patru ani, cu Steaua, dar și Quini și… danezul Simonsen. Alte nume ale acelei perioade erau Rexach, Asensi, vest-germanul Schuster și… argentinianul Maradona, venit în 1982, pentru prima dată în Europa, de la Boca Juniors.
În 1983, Lattek revine la Bayern. Stă patru ani, pierzând finala CCE 1987, 1-2 cu Porto (celebrul gol al algerianului Madjer, cu călcâiul). La bavarezi, în acei ani, erau Karl-Heinz Rummenigge, Augenthaler, Brehme, Matthäus, danezul Lerby, belgianul Pfaff.
Apoi, Udo va mai antrena doar sporadic, la Köln, Schalke 04 și, după o perioadă în care a fost comentator TV și editorialist, din nou la Borussia Dortmund, de la care se retrage în anul 2000.
Udo Lattek rămâne în istorie, în primul rând, prin faptul că a cucerit toate cele trei cupe europene, lucru pe care nu l-a mai reușit decât un singur antrenor, italianul Giovanni Trapattoni. Însă Lattek e singurul care a izbutit asta cu trei echipe diferite!
