Născut pe 22 octombrie 1929, la Moscova, Lev Ivanovici Iașin este considerat pe bună dreptate unul dintre cei mai buni portari din istoria fotbalului.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la doar 12 ani, a fost nevoit să lucreze într-o uzină, iar acolo a început fotbalul, fiind remarcat și invitat să se alăture echipei de tineret de la Dinamo Moscova. A debutat pentru echipa mare în 1950, într-un amical în care a primit un gol pe care nu-l va uita toată viața, direct din degajarea portarului advers.
În primii ani, pentru a se menține în formă, a jucat ca portar și pentru echipa de hochei a clubului, însă până în 1953 avea să câștige duelul pentru titularizare cu deja veteranul Aleksei Komici, și el fost portar al URSS-ului, și avea să adune peste 800 de meciuri oficiale în carieră, jucând doar la Dinamo Moscova și echipa națională.
Lev Iașin este văzut drept portarul care a revoluționat acest post. Este unul dintre primii goalkeeperi care a condus autoritar apărarea din fața sa. Le striga indicații fundașilor, ieșea de pe linia porții pentru a intercepta centrări și ieșea chiar și din careu pentru a lua fața atacanților scăpați singuri, lucruri nemaivăzute la portarii de până atunci. De asemenea, Iașin a fost printre primii portari care a boxat mingile când considera că e riscant să le rețină și printre primii care lansa contraatacuri, aruncând rapid mingea odată ce o prindea.
A câștigat, cu Dinamo Moscova, de 5 ori campionatul URSS-ului și de 3 ori Cupa, însă și mai mult succes a avut cu echipa națională. A fost campion olimpic cu URSS în 1956 și a câștigat Campionatul European în 1960, obținând și o medalie de argint în 1964. De asemenea, Lev Iașin a fost în poartă și la cea mai bună performanță a rușilor la un turneu final de Campionat Mondial, locul 4 în 1966. În total, jucătorul a participat la 4 ediții ale CM, ultima oară în Mexic ’70, ca antrenor secund și al treilea portar din lot. A agățat ghetele-n cui în 1971 după o carieră cu peste 800 de meciuri oficiale în care, conform FIFA, a apărat 151 de penalty-uri și a reușit 250 de partide fără gol primit.
A rămas, timp de aproape 20 de ani, în diferite funcții de conducere la Dinamo Moscova. În 1986, din cauza unui cheag de sânge, i-a fost amputat un picior. A murit în 1990, de cancer la stomac, și a fost onorat, ca maestru al sportului, cu funeralii de stat.
Surse foto: people.ucsc.edu, footyfair.com
