New York Cosmos, echipa de la care s-a retras Pele

Articol apărut în nr. 2 (noiembrie 2013) al revistei ”Ripensia Sport Magazin”

Dintotdeauna, fotbalul… european, adică soccer-ul, nu a reprezentat nimic, în Statele Unite ale Americii, în comparaţie cu fotbalul american, infinit mai popular. Nici măcar în 1930, când, la prima ediţie a Mondialelor, naţionala SUA a ajuns, incredibil, în semifinale (însă cu o echipă în care legea o făceau foşti profesionişti britanici), soccer-ul nu a prins pe întinsul teritoriu dintre Atlantic şi Pacific.

Iar cea mai mare încercare, chiar mai mare decât cea care avea să fie organizarea World Cup ’94, a fost înfiinţarea clubului New York Cosmos. Se întâmpla în 1970, când doi fraţi de origine turcă, Ahmet Ertegün şi Nesuhi Ertegün, plus Steve Ross, fiul unor emigranţi evrei, au pus bazele grupării, care va deveni proprietate a corporaţiei Warner Communications.

Ahmet Ertegün, compozitor, fondase celebra casă de discuri Atlantic Records şi avea o soţie româncă, Ioana Maria Banu, emigrată în SUA.

Ahmet_Ertegun (stg.), Nesuhi_ErtegunFoto: Ahmet Ertegün (stânga) şi Nesuhi Ertegün în anii ’40 (sursa: Wikipedia)

Pentru a atrage lumea şi pentru a transforma totul într-o afacere (în America nici nu se putea altfel!), s-a băgat adânc mâna în buzunar. Au fost aduse o groază de vedete din toată lumea, aflate însă la final de carieră. (Astfel, jucătorii americani vor fi foarte puţini).

Beckenbauer, Carlos Alberto, Maradona… Mărdărescu

Campania de transferări va culmina cu achiziţionarea legendarului Pele. Asta se întâmpla în 1975, când “Perla neagră” avea 35 de ani şi se retrăsese deja din anul anterior, de sub culorile lui Santos! Brazilianul va evolua pentru “cosmonauţi” până în 1977, an în care la echipă vor veni alte nume de extremă rezonanţă, vest-germanul Beckenbauer (va rămâne până în 1980) şi brazilianul Carlos Alberto, căpitanii ultimelor două campioane mondiale (!), ambii jucând pentru câteva luni alături de Pele. (A nu fi confundat, Carlos Alberto, cu antrenorul de mai târziu, Carlos Alberto Parreira, campionul mondial din 1994).

În acelaşi an, chiar viitorul superstar, argentinianul Maradona, pe atunci un tânăr talent la 18 ani, este invitat (doar) să se antreneze cu echipa, dar nu se realizează nimic şi astfel se pierde posibilitatea unică de a-i vedea împreună pe un teren de fotbal, în calitate de jucători activi, pe cei mai mari jucători mondiali ai tuturor timpurilor, Pele şi Maradona! Şi olandezul Johan Cruyff a fost la un pas de a semna pentru Cosmos, în 1978, dar a jucat doar în câteva meciuri amicale.

Alte nume importante prezente de-a lungul anilor în lotul new-yorkez: iugoslavii Bogicevic şi Buljan, paraguayenii Cabanas şi J. Romero, italianul Chinaglia, brazilienii Cinesinho şi F. Marinho, peruanul Mifflin, olandezii Neeskens (da, da, Neeskens!) şi Rijsbergen, israelianul Spiegler, belgianul Francois van der Elst, polonezul Zmuda.

Sigla New_York_Cosmos_77Foto: Sigla din anii ’70

Şi România a avut un reprezentant, pe anonimul mijlocaş Mircea Mărdărescu (fost jucător la Politehnica Iaşi, fiul antrenorului Gil Mărdărescu), care a fost în lotul anului 1975 (coechipier cu însuşi Pele!). Iar după turneul final CM de tineret U20 din 1981, Romulus Gabor, tocmai desemnat jucătorul acelui turneu, a fost curtat de Cosmos!

Cosmos 1977
Messing – Carlos Alberto – Morais, Roth, Rildo – Miffling, Beckenbauer, Formoso – Chinaglia, Pele, S. Hunt. Antrenor: E. Firmani

Cosmos 1977

Foto: Cosmos în 1977. Pele, al 3-lea din stânga, Beckenbauer, al 7-lea din stânga, Carlos Alberto, al 3-lea din dreapta (sursa: thevintagefootballclub.blogspot.com)

În perioada anilor de glorie, echipa a fost condusă de englezii Gordon Bradley (1970-75, 1975-77) și Ken Furphy (1975), sud-africanul (naturalizat italian) Eddy Firmani (1977-79, 1983-84), americanul Ray Kilvecka (1979), vest-germanul Hennes Weisweiler (1980, 1981-82), brazilianul Julio Mazzei (1980, 1982-83).

”Cosmonauţii” din New York vor domina întrecerea nord-americană – North American Soccer League (NASL), reunind cluburi din SUA şi Canada, demarată în 1968 –, cucerind cinci titluri din cele 17 puse în joc (1972, 1977, 1978, 1980, 1982), dar se vor afirma îndeosebi în numeroasele meciuri amicale internaţionale susţinute.

Pentru o vreme, publicul se va îndrepta (şi) către soccer. În 1977, la meciul cu Fort Lauderdale Strikers (8-3 pentru Cosmos), au fost, pe “Giants”, nu mai puţin de 77.691 de spectatori! După ce “Warner” a renunţat la club, devenit neprofitabil, în 1984 Cosmos a fost preluat, ca preşedinte, de… Giorgio Chinaglia, care în acel an se va retrage din activitatea de jucător. Ba mai mult, tot în 1984 el va deveni şi preşedinte la Lazio!!

Iar acel an va fi şi ultimul în care NASL s-a disputat. Din cauza gravelor probleme legate de bani, competiţia este suspendată, iar în vara lui 1985, după un sezon în Major Indoor Soccer League, Cosmos, intrată în crah financiar, se va desfiinţa.

Giants_StadiumFoto: Giants Stadium (sursa: Wikipedia)

Stadionul pe care a jucat Cosmos a fost Yankee, iar din 1977, Giants Stadium (”The Meadowlands”, 75.000 de locuri; va găzdui partide la World Cup ’94; demolat în 2010), situat într-o suburbie a New York-ului, East Rutherford. Echipa nu a participat niciodată în Cupa Campionilor CONCACAF, cea mai importantă competiţie intercluburi a Americii de Nord. Între 1977-1978, clubul s-a numit, simplu, Cosmos.

Pele_cosmos_1977Foto: Pele (stânga) la meciul său de adio, în 1977, în tricoul lui Cosmos, alături de Carlos Alberto (coperta revistei argentiniene ”El Grafico”) (sursa: Wikipedia)

Noul Cosmos

După desfiinţarea din 1985 au avut loc mai multe tentative de reconstituire a Cosmos-ului. Eşuate însă, chiar dacă între timp, în 1993, apăruse Major League Soccer (MLS), noua structură de vârf a soccer-ului profesionist americano-canadian.

Peppe Pinton, director în cadrul clubului în perioada desfiinţării, a continuat să ţină aprinsă ”flacăra denumirii”, organizând tabere fotbalistice juvenile, Cosmos Soccer Camp.

Dorind să păstreze strălucirea istoriei clubului, Pinton a fost reticent în a ceda denumirea de Cosmos unor entităţi care ar fi intenţionat să o preia şi să evolueze în MLS. Abia în august 2009, Pinton vinde drepturile asupra numelui şi brandului Cosmos lui Paul Kemsley, om de afaceri englez, fost vicepreşedinte la Tottenham. Acesta intenţiona să reînfiinţeze echipa şi să o înscrie în MLS.

Astfel, la 1 august 2010, după un sfert de secol, Cosmos reapare. Paul Kemsley devine preşedintele clubului reînfiinţat. Pele era preşedinte de onoare, Giorgio Chinaglia – ambasador internaţional, iar din staff-ul de conducere mai făceau parte englezii Terry Byrne (vicepreşedinte, fost manager general la Watford şi manager personal al lui Beckham!) şi Rick Parry (fostul director executiv al lui Liverpool şi fost preşedinte al FA Premier League!). În 2011 se alătură celebrul ex-internaţional francez al lui Manchester United, Eric Cantona, director în cadrul clubului, şi fostul internaţional american Cobi Jones, director asociat.

Primul meci după reînfiinţare are loc abia la 5 august 2011: contra lui Manchester United, pe Old Trafford, în meciul de retragere al lui Scholes!

În octombrie 2011, Kemsley părăseşte clubul. Acum, boss este un alt om de afaceri englez, Seamus O’Brien. Pele este în continuare preşedinte de onoare, Cantona – director de fotbal, iar ambasadori internaţionali sunt brazilianul Carlos Alberto şi americanul Shep Messing, libero-ul, respectiv portarul marii echipe din anii ’70.

Echipa evoluează acasă pe James M. Shuart Stadium (doar 11.929 de locuri), din Hempstead, New York. Există proiectul unei arene noi, New York Cosmos Stadium, de 25.000 de locuri. Clubul este deţinut de compania New York Cosmos LLC, iar sponsor e Fly Emirates, acelaşi cu cel al londonezilor de la Arsenal şi al parizienilor de la PSG!

Abia din 2013, ”new” Cosmos evoluează din nou într-o competiţie. Nu în MLS, ci în aceeaşi North American Soccer League, reînfiinţată şi ea în 2009, dar având acum rolul diviziei secunde (atât pentru SUA, cât şi pentru Canada).

Din lotul actual, antrenat de fostul internaţional venezuelean Giovanni Savarese, remarcăm numele lui Senna, mijlocaşul de 37 de ani, brazilian naturalizat spaniol. El a făcut carieră, în deceniul trecut, la Villarreal, şi a fost în lotul Spaniei la turneele finale CM 2006 şi CE 2008, la ultimul devenind campion european.

Acum, echipele principale ale metropolei new yorkeze sunt New York Red Bulls (fostă New York/New Jersey MetroStars, apărută în 1995), care l-a avut în atac pe legendarul francez Henry, și New York City FC (înființată în 2013), la care este legitimat spaniolul David Villa și la care ar urma să ajungă și englezul Lampard. Ambele sunt prezente în MLS.

Cosmos-ul actual nu mai are nimic din strălucirea celui din anii ’70. Aceea a rămas cea mai importantă echipă de club pe care a avut-o vreodată continentul nord-american.

Soccer-ul rămâne însă ruda săracă a sportului american. Acolo, legea continuă să o facă fotbalul american, baschetul, baseball-ul şi hocheiul pe gheaţă.

Fotbalul american este numit, de către americani, ”football”, adică exact cu termenul folosit de englezi pentru fotbalul ”nostru”, ”european”. De aceea, americanii folosesc pentru fotbalul ”nostru” un cuvânt diferit, ”soccer”.

Octavian Stăncioiu

Articol scris de