Foto: Afișul Jocurilor Sportive Interaliate 1919 (sursa: Wikipedia)
În vara lui 1919, la sfârşitul lunii iunie, alături de alte şapte reprezentative, o selecţionată a României a participat la turneul de fotbal de la Paris (din cadrul Jocurilor Sportive Interaliate, numite şi “Olimpiada Pershing”, în cinstea comandantului armatei SUA din războiul ce tocmai se încheiase). Turneul s-a disputat pe stadionul Pershing şi a fost rezervat echipelor militare ale ţărilor învingătoare în război.
Toate cele trei meciuri susţinute de români au fost pierdute: 0-4 cu Franţa (care va juca finala turneului, pierzând cu 3-2 în faţa Cehoslovaciei), 1-5 cu Italia, 2-3 cu Grecia (după ce românii au condus la pauză cu 2-0).
În mod normal, aceste partide ar fi putut fi incluse în palmaresul oficial al naţionalei României, care va fi inaugurat abia peste trei ani. Selecţionata a cuprins numai 12 jucători, toţi de la cluburile bucureştene Tricolor (opt!), Venus şi Colţea, printre care şi doi străini (germanul Schmettau şi englezul Hillard). Să-i remarcăm, din rândurile ei, pe Costel Rădulescu (viitorul manager al naţionalei) şi M. Niculescu. Dar iată formula folosită: Costel Rădulescu – M. Niculescu, S. Mareş – T. Florian, Alvirescu, Schmettau – Dinicu Georgescu, Hillard, D. Săvulescu, Butu, Meţianu. Într-un singur joc (al doilea), V. Ioniţă a evoluat în locul lui Schmettau. Dintre toţi aceştia, doar T. Florian va ajunge să fie selecţionat şi în reprezentativa României (o singură dată, în 1923).
Așadar, niciun jucător din teritoriile alipite României după Primul Război Mondial.
