Reșița fotbalistică. Uriașul rezervor de talente a secat

Foto: Belodedici în tricoul naționalei României (sursa: worldfootball.net)

În 1931, UDR cucerea, surprinzător, titlul naţional. Timișoreni viitori internaționali precum Vasile Deheleanu și Eugen Lakatos II, care vor deveni legendari ripensiști, jucau pentru reșițeni.

După război, în 1954, urmaşa UDR-ului, Metalul Reşiţa, aducea Cupa României în capitala Banatului Montan. Era pentru prima dată în istorie când trofeul era cucerit de o divizionară B. 2-0 în finală cu Dinamo, prin ”dubla” lui Szeles. Antrenorul Metalului era Mihai Zsizsik. La Dinamo jucau nume celebre în România anilor ’50, gen Băcuț I, Călinoiu, Bartha, Nicușor, Ene I, Ozon și Suru, iar antrenor era Angelo Niculescu!

În anii ’70, FCM Reșița, noua denumire a clubului, era din nou în elita fotbalului românesc. Erau vremurile lui Dudu Georgescu, Aurică Beldeanu, Florea și Atodiresei.

A mai urmat o perioadă în anii ’90. Reșița își trăia ultimii ani de vârf.

În ultimii 16 ani însă, orașul de pe Bârzava a scăzut dramatic. Rând pe rând, au apărut FCMR, CSM Școlar și CS Metalul, ”clonele” lui UDR, Metalul şi CSMR.

În sezonul precedent, cele două cărășene din liga secundă s-au acoperit de ridicol, FC Caransebeș retrogradând, desființându-se și având o penalizare-record în istoria fotbalului românesc, de 96 de puncte (!!), iar CS Metalul, ”clona” lui Rufă, terminând pe ultimul loc în play-out și retrogradând, și ea cu punctaj negativ (a rămas însă în B pe loc vacant, dar joacă acum pe teren propriu în… Ilfov!).

E vorba de judeţul care a dat în ultimii 30 ani jucători precum Ştefan Iovan (CSMR), Miodrag Belodedici (Moldova Nouă), Iosif Rotariu (Bozovici), Ion Timofte II (Anina), Dorinel Munteanu (Bocșa), Basarab Panduru (CSMR), Florin Bătrânu (Oravița), Dan Potocianu (CSMR), Dan Alexa (Caransebeș) sau Cristi Chivu (CSMR)!!!

În urmă cu 20 de ani, când Rapidul lui Lucescu sr. dădea 6 trupei lui Sdrobiş, Mircea Bătrânu, Leo Doană, Ciucur, Ciocoi şi… Cristi Chivu, pe frumosul stadion din Valea Domanului, cu tribuna a II-a săpată în dealul împădurit, nu era loc să arunci un ac.

Doamne, cum mai trece timpul!…

Octavian Stăncioiu

Articol scris de