Foto: Olympia București în 1909 (sursa: Wikipedia)
Cel mai important club românesc de la începuturile fotbalului din Vechiul Regat a fost Olympia București.
În 1907 se poate considera că, în România acelor ani, apar conducătorii de club propriu-zişi, deşi încă mult timp de aici încolo în acest rol vom găsi deseori jucători. Astfel, conducător la Olympia era Neagu Boerescu, dar preşedinte era jucătorul Kutscher.
În 1908 (socotit ca an de înfiinţare al clubului), una dintre formulele Olympiei era următoarea: Kemeny – Viereck, Gebauer – Szalay, Davilla, Ioanide – Breyer, Grünberg (I), Gross, R. Winter, Abody. Din lot mai făceau parte Kutscher, Ivanin, Grünberg (II) – fratele interului dreapta -, Mandel, Gh. Niculescu, Seewald, Veröczy, Blücher şi Hajer.
Dintre aceştia, nouă erau români (Gebauer, Szalay, Davilla, Ioanide, Breyer, Grünberg I, Grünberg II, Mandel, Gh. Niculescu). “Românizarea” Olympiei fusese iniţiată chiar în acel an, de Mario Gebauer şi Lazăr Breyer, prin cooptarea unor elevi de liceu în locul străinilor repatriaţi. Spre sfârşitul anului, lotul va include şi alţi liceeni atraşi de fotbal. În magazia din curtea casei unuia dintre aceşti elevi (aflată pe str. Porumbaru), Gheorghe (Gogu) Niculescu, erau păstrate barele porţilor şi materialele cu care se trasa terenul de joc. Totodată, magazia servea şi ca vestiar, iar o cişmea din aceeaşi curte folosea pentru spălarea jucătorilor după partide.
Despre Gh. Niculescu, cel care are şi meritul de a-i fi atras spre Olympia pe elevii de liceu, să mai spunem că este considerat primul român care a învăţat fotbalul în Vechiul Regat, spre deosebire de Gebauer, Breyer, Davilla şi alţii, care deprinseseră tainele jocului în perioada în care fuseseră la studii în străinătate.
Ceilalţi erau în principal germani, dar găsim şi ruşi (Ivanin) şi maghiari (Veröczy). Ultimul venea de la un mare club, el evoluând la juniorii lui Ferencvaros. Preşedinte a fost numit Kutscher (el fiind şi căpitanul echipei), iar secretar, un alt jucător, Breyer. În acelaşi an, Kutscher părăseşte ţara, funcţiile sale de preşedinte şi căpitan fiind preluate de Viereck.
Culorile echipei erau albastru-negru, în timp ce tricourile se prezentau în dungi verticale.
Tot în 1908, Olympiei i se interzice să mai joace pe vechiul teren, astfel că se mută pe un altul, lângă localul Bolta Rece (pe locul unde astăzi se înalţă Arcul de Triumf), în faţa lăptăriei Flora, unde se strângeau jucătorii după meciuri. De această dată, terenul se marca. Acest teren poate fi considerat primul regulamentar pentru Vechiul Regat, iar Olympia, primul club cu teren propriu.
