”Gazeta Sporturilor”, cel mai corect și mai ”național” (ghilimele necesare, după treaba cu Belgia) ziar din România, excelează prin deontologie profesională. Adevăr, dreptate, verificarea informației și alte din astea.
Din păcate, totul e gargară. Citiți ziarul, intrați pe site. Titluri specifice unui tabloid de doi bani, scandaluri, multă vorbărie, Steaua-Dinamo toată ziua etc. vedeți coperta de ieri, dedicată dramei de la Colectiv. Chiar e bine că un ziar se ocupă de problema asta, în dauna tentativelor de mascare a adevărului de către instituțiile statului. Dar de ce un ziar de sport??
Și, încă mult mai grav, redactorii fac, zi de zi, greșeli, unele elementare. Iată ce scria ieri, legat de meciurile naționalei de polo: ”Înfrângerile cu Franța și Ungaria au fost urmate ieri de un egal, în fața Canadei, o echipă sud-americană care nu a pierdut niciun meci până acum!”. Așa, Canada e în America de Sud.
Bă! E-n cea de Nord, bă! Ce fel de oameni sunteți, ce pregătire și cultură generală aveți?
Exemple vă pot da multe, zi de zi, dar mi-aș pierde timpul.
Mai ales că țin enorm de mult la acest ziar, la tradiția sa (chiar dacă, de fapt, lucrurile stau altfel, dar asupra acestei chestiuni voi reveni) și la ideea de cotidian sportiv.
Pentru că ”Gazeta” a rămas singură pe piața cotidienelor (așa e corect, nu ”cotidianelor”, verificați DEX-ul), o premieră în istoria postdecembristă a României, generată în principal de prăbușirea ”ProSport”-ului.
Iar ”Gazeta”, chiar dacă a pierdut enorm prin plecarea unor jurnaliști precum Andrei Vochin (ce dor îmi e de ”Zona verde”!) și Gabriel Berceanu – ambii la FRF, după alegerea lui Răzvan Burleanu -, are în continuare câțiva oameni extrem de capabili. Printre ei, cel mai talentat ziarist sportiv din ”noul val”, Răzvan Luțac.
P.S. Scrie Cătălin Tolontan, pe blogul său: ”Nu oferim date poliției, Parchetului, Guvernului și nici unei autorități oricât de înalte, fie el și președintele țării”. Nu, dar oferă date – compromițătoare despre naționala României – către FIFA.
