Să fie Timișoara, în 2021, și capitala fotbalului românesc!

Vineri, 16 septembrie 2016, va rămâne o dată de referință în calendarul Timișoarei. Orașul de pe Bega a devenit al doilea din România desemnat Capitală Europeană a Culturii. Pentru 2021.

Mai sunt, până atunci, patru ani. Fotbalul timișorean este, acum, la pământ. ACS Poli e ”lanternă roșie” în Liga I, cu punctaj negativ și șanse minime de a evita retrogradarea. ASU Politehnica este în lupta retrogradării în Liga a II-a. Ripensia e doar în Liga a III-a.

Infrastructura sportivă e la stadiul din 1989. Ba chiar mai jos. Pentru că lucrările de cosmetizare de la stadionul cel mare și sala cea mare au fost contrabalansate de mulțimea de baze sportive aflate acum în paragină sau dispărute cu totul.

Ce-ar fi ca în 2021, când se va împlini exact un secol de la înființarea lui Poli și 85 de ani de la cucerirea eventului de către Ripensia, Timișoara să conteze cu adevărat, din nou, în fotbalul românesc? Să avem o echipă care să se bată la titlu și să joace în grupele cupelor europene? Să avem un stadion și o sală sportivă moderne, de secol XXI și mileniu III? Să avem, iarăși, zeci de mii de spectatori la fiecare meci? Să avem mândria de a reprezenta orașul-leagăn al fotbalului românesc, acolo unde CAT, Chinezul, Ripensia, CFR și Poli au scris istorie?

***

Până atunci, desemnarea Timișoarei Capitală Europeană a Culturii 2021 este o șansă poate unică pentru ieșirea orașului din letargia în care a intrat de vreo 20 de ani.

Pentru distrugerea stadionului UMT, cu faimoasa tribună de lemn a terenului unde a jucat Ripensia.

Pentru că nu am putut onora cum se cuvine organizarea Europenelor de baschet feminin de anul trecut, din cauza neterminării la timp a noii Săli Polivalente, nici aceea prea mare și nici acum finalizată.

Pentru că viața culturală ne este tot mai fadă, cu un Teatru Național salvat doar de prezența marilor actori bucureșteni, gen Piersic, Caramitru, Mălăele.

Pentru că nu mai avem vreun anticariat, exceptând un colț dedicat cărților vechi la Mall.

Pentru că Mall-ul a devenit obiectivul turistic nr. 1 al orașului.

Pentru că nu avem, nici acum, un festival antic și unul medieval.

Pentru că zidul de la Bastion, una dintre ultimele rămășițe ale Cetății Timișoarei, a fost descărcat de sensul istoric și turistic, prin transformarea lui într-o cafenea.

Pentru că Muzeul Banatului este închis nimeni nu mai știe de când și va fi finalizat nimeni nu știe când.

Pentru că avem o grădină zoologică demnă de un orășel mărunt.

Pentru că din supranumele de ”Oraș al florilor” n-a mai rămas mare lucru.

Pentru că mass-media a devenit cu totul palidă și există riscul ca în 2021 nicio publicație timișoreană în variantă tipărită să nu mai fie pe piață.

***

Desemnarea Timișoarei drept Capitală Europeană a Culturii 2021 este o șansă poate unică de a remedia toate acestea, și încă multe altele.

Articol scris pentru săptămânalul ”Banatul Azi”

Octavian Stăncioiu

Articol scris de