Meseria de gazetar, de gazetar sportiv, m-a pasionat de mic copil. Ziarul ”Sportul” și cărțile lui Ioan Chirilă mi-au dezvoltat o pasiune pe care încă o am, la 20 de ani de momentul în care, prin februarie ’95, deveneam jurnalist de sport al cotidianului timișorean ”Renașterea bănățeană”.
Nu e o meserie comodă, mai ales pentru cei specializați pe investigații și reportaje de război. Pe destui i-a costat chiar viața. Cumplitul atentat de ieri, de la Paris, din redacția săptămânalului satiric ”Charlie Hebdo”, soldat cu moartea a 12 persoane, majoritatea gazetari, redeschide discuția despre extremism și deontologie profesională.
Pentru că, de-a lungul timpului, ”Charlie Hebdo” a publicat, cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, caricaturi ofensatoare la adresa islamului (și a multor altora, dar acum despre asta vorbim).
În numele libertății de exprimare, media, ca și întreaga societate, occidentală își permite să șteargă pe joc cu valori, credințe, simboluri. Ei bine, 7 ianuarie 2015 d.Hr. poate că este o dată ce va schimba repere și caractere.
Religie, naționalitate, patrie au devenit, pentru occidentalii ateizați și deznaționalizați, lucruri abstracte. De care îți poți bate joc, când și cum vrei. 7 ianuarie ne arată că lucrurile au mers prea departe, și într-un sens și-n altul, și că lucrurile nu mai pot continua așa.
În numele libertății de exprimare, poți scrie și publica orice, despre oricine, oricând. În numele libertății de exprimare, poți da de pământ, pamfletând sau nu, cu profetul Mahomed și cu Iisus Hristos, cu islamismul și creștinismul. Serios? Cei care fac asta vor răspunde că poți să le răspunzi la fel. Nu poți. N-ai cum, ei nu au nimic sfânt. Religie, naționalitate, patrie? ”Don’t be crazy, man, what the fuck is this?”.
Nimeni nu are curajul să publice ceva similar despre religia mozaică sau despre Holocaust, pentru că ar intra sub incidența gravă și penală a antisemitismului. Dar despre creștini sau musulmani poți publica orice, nu? Ei bine, și creștinii, și musulmanii, și toți ceilalți, trebuie să ia exemplu de la felul în care evreii își apără propriile valori.
***
Acum câțiva ani, nu sunt mulți de-atunci, un așa-zis artist plastic din Timișoara, etnic maghiar, a desenat România sub forma unui vagin (ca să nu o spun de-a dreptul). Trăiască libertatea de exprimare!
