de Levente Balint
În perioada în care primul club profesionist din România se dezvolta în așteptarea jocurilor din prima divizie, ripensiștii efectuau turnee în care jocul lor încânta publicul, indiferent de țară.
În volumul ”Fotbal – cadran românesc”, apărut sub semnătura lui Mihai Flamaropol, în 1986, sunt dese referiri la prestațiile celor care aveau să devină cvadruplii campioni ai României.
De pildă, în evenimentele din anul 1931, autorul evoca momentul primelor dispute văzute de microbiștii din capitală: ”Publicul bucureștean a putut urmări, la 3 și 4 mai, primele evoluții ale formației profesioniste Ripensia pe meleagurile dâmbovițene. În cele două meciuri disputate pe stadionul O.N.E.F., profesioniștii au dispus cu 4-3 de Unirea Tricolor și cu 1-0 de o selecționată națională (probabilă). Prin jocul ”fair” și spectaculos, Ripensia a confirmat parțial așteptările iubitorilor fotbalului, deși antrenorul ei, fostul internațional ungar Kertesz, a declarat că echipa a jucat la București cu mult sub valoarea ei”.
Peste doi ani, popularitatea roș-galbenilor, care erau în drum spre întâiul titlu național, era în creștere. Mihai Flamaropol puncta în același volum (foto), referitor la turneele externe: ”Profesioniștii români au obținut la 3 ianuarie o nouă victorie, învingând cu 5-3 pe A.C.Monaco, în ultimul meci al turneului, încheiat cu trei victorii și cu un rezultat egal. În drum spre țară, Ripensia a mai susținut două partide, la Subotița, câștigând cu 9-0 în fața echipei locale S.M.T.E. și cedând cu 3-6 unei selecționate regionale. Prin jocul lor tehnic și spectaculos, fotbaliștii timișoreni (Zombori, Burger, Albu, Deheleanu, Cotormani, Lakatos, Bindea, Beke, Ciolac, Schwartz, Dobay, Stockschlager) își vor câștiga simpatia miilor de suporteri nu numai din țară, ci și de peste hotare. ”Ripi”, cum era alintată echipa (ale cărei culori de club erau roșu și galben), avea mii de admiratori în București, unde evoluțiile ei constituiau adevărate sărbători fotbalistice”.
