Născut la un an după fondarea Ripensiei, Ioan Vulcănescu a fost în teren la ultimul mare triumf ripensist, cucerirea titlului național de juniori în 1948, imediat după aceea clubul fiind desființat de noua putere bolșevică instalată în România după Al Doilea Război Mondial.
Și a trăit să vadă, în 2012, după 64 de ani, reînființarea Ripensiei. A fost membru refondator și participant activ la viața clubului din ultimii ani.
Era mereu jovial și în formă, juca extrem de des tenis de câmp și abia se lăsase, de câțiva ani, de jucat fotbal cu prietenii.
Când ne-am auzit ultima dată, de Sărbători, mi-a mărturisit că nu se simte prea bine. Nimeni n-ar fi crezut însă că, la doar o lună și ceva de-atunci, inima sa mare va ceda.
Ioan Vulcănescu a fost înmormântat astăzi, slujba fiind oficiată de părintele Ioan Petraș.
Ioan Vulcănescu a trecut în neființă, intrând în legendara galerie a marilor glorii ripensiste.
Dumnezeu să-l odihnească.