În momentul reînființării de acum patru ani (2012), Ripensia era cel mai sărac club din România. Pentru că nu avea nimic. În acești patru ani, Ripensia a reușit enorm:
A readus în atenție un nume și un blazon de legendă ale fotbalului românesc;
Alegând să o ia de jos, de la cel mai inferior nivel posibil, a promovat – exceptând anul trecut, când doar calitatea excepțională a rivalei ASU Politehnica a împiedicat asta – an de an.
A ajuns, în această vară, în sistemul divizionar național, promovând, după un baraj fără emoții, în Liga a III-a.
A avut două sezoane incredibile în Cupa României, eliminând chiar o echipă de primă ligă, pe ”U” Cluj, într-un moment în care timișorenii erau în eșalonul al 5-lea!
A adus prăfuita bază Tehnomet la standarde civilizate, transformând-o în Arena Ciarda Roșie și construind o tribună, iar renovările vor continua.
Are un echipament superb, amintind de marea echipă a lui Ciolac, Dobay, Bindea și Pavlovici.
Are un fan shop mai consistent decât 60% dintre echipele Ligii I, fan shop pus în practică încă de la înființare, având o multitudine de produse.
Sponsorii importanți și destul de numeroși care au venit alături de club, Ripensia devenind atractivă pentru mediul de afaceri.
Realizarea unui imn al clubului, cu o linie melodică deosebită și versuri pe măsură.
Editarea unui anuar ilustrat al echipei, pentru fiecare ediție de campionat, lucru unic în întreaga istorie a fotbalului românesc!
Militează, prin revistele, site-urile și emisiunile televizate pe care le susține, pentru recuperarea istoriei fotbalului timișorean, românesc și mondial.
L-a premiat pe Robert Lewandowski la Dortmund, cu trofeul ”Steaua Răsăritului”.
Poate cel mai important, roș-galbenii au atras în jurul lor sute de membri asociați, care pulsează pentru legendarul club ripensist.
De aceea, la Ripensia, în cei patru ani de la reînființare, s-a făcut nu mult, ci enorm. Să prețuim asta.






