Înainte de a debuta într-o competiție oficială, Ripensia Timișoara făcea deja furori atât în România, cât și pe plan internațional.
Pe 24 mai 1931, timișorenii primeau, pe arena ”Banatul”, vizita maghiarilor de la Ujpest Budapesta. Meciul a stârnit un interes enorm, atrăgând spectatori atât din zona Timișoarei, cât și din Arad, Lugoj, Oradea, Cluj sau Brașov, pentru că Ujpest era campioana Ungariei și câștigase cu câteva luni mai devreme Turneul Campionilor Europeni jucat la Geneva, un fel de proto-Liga Campionilor.
Cartea ”Ripensia – nostalgii fotbalistice” descrie pe larg meciul în care bănățenii au învins cu 2-0 campioana Ungariei:
”Timișorenii s-au impus în chip strălucit și fără dubii, amintind, prin anvergura succesului, de evoluțiile extraordinare ale Chinezului. De altfel, după meci, Langfelder, conducătorul lui Ujpest, avea să recunoască în mod sportiv superioritatea incontestabilă a gazdelor.
Eroul zilei a fost fundașul Bürger, care a limpezit cu aplomb cele mai complicate situații. Ca lider al apărării i-a mobilizat și pe ceilalți, așa că toate atacurile adversarilor s-au lovit de un zid de netrecut. Dar pistonul echipei l-a constituit linia de mijloc, în componența Hrehuss, Raffinsky, Ciolac, ce s-a bătut cu o dârzenie exemplară pentru victorie. Din compartimentul ofensiv s-a remarcat Beke, însă Lakatos, pe atunci extremă stângă, a înscris ambele goluri. La primul, în minutul 33, a fructificat abil o centrare a lui Beke, descurcându-se în învălmășeala survenită în careul mic. Același jucător avea să liniștească spiritele, marcând al doilea gol cu 3 minute înainte de final, după o lansare a lui Semler. (…)
Meciul a început cu atacuri dezlănțuite ale Ripensiei, care a ratat trei ocazii consecutive, mari cât roata carului. Ungurii puteau marca și ei în două rânduri, însă li s-au opus întâi bara, apoi Zombory. După pauză, Ujpest are o perioadă accentuată de dominare, căreia timișorenii îi fac cu greu față. Dar după 20 de minute aceștia revin în atac și practic zburdă până la finalul meciului”.
