Scriam, într-un articol anterior, că denumirea Ripensiei a fost, atunci, imediat după înființarea clubului, preluată greșit în ”Gazeta Sporturilor“: Ristensia.
Avem acum în față un număr al ziarului de joi, 17 iulie 1930, când încă ”Ripi” nu apăruse niciodată pe teren. În pagina a 3-a, un articol intitulat chiar ”Ristensia” (și chiar cu ghilimele) și subintitulat ”Visul firmei Lazar – Balacz – Juga” analizează atent cele ce aveau să se întâmple la primul club profesionist al țării. (Cei trei pomeniți în subtitlu sunt Cornel Lazăr, Dionisie Balazs, respectiv Liviu Iuga).
Accentul e deseori ironic și poate că și denumirea grupării să fi fost voit stâlcită. La un moment dat, în text se arată: ”<Ristensia> – ori Ripensia cum vor să-i spună unii din aventura timișoreană”. Oricum, autorul – care exprimă punctul de vedere general al mișcării fotbalistice românești din acea perioadă – este fățiș împotriva profesionismului și combate vehement demersurile ripensiste de constituire și căutare de jucători. Concluzia lui, cu majuscule și bold, e clară: ”Totul e un bluff!”.
Altfel, articolul este de o importanță excepțională: ne dezvăluie numele jucătorilor vizați de ”Ripi” pentru a-și forma primul lot din istoria clubului. Printre ei, Zombory, Bürger, Raffinsky, Ciolac, Wetzer I, care vor face carieră sub steagul roș-galben, dar și Vogl, Steinbach, Deșu II, Steiner II, Czako I, Zelenak I, Teleki, Semler, Tänzer I (ultimii doi ajunși episodic la Ripensia) sau portarul iugoslav Siflis. Antrenor urma să fie Pataki, fost internațional maghiar de la Ferencvaros, cel care în acel an antrenase chiar naționala Ungariei! Până la urmă, Pataki n-a mai ajuns la Ripensia.
Era chiar ziarul care făcea cronica celebrului meci România – Peru 3-1, de la Montevideo, jocul inaugural al ”tricolorilor” la prima ediție din istorie a Cupei Mondiale. Au evoluat atunci, dintre cei care vor juca ulterior la Ripensia, Bürger, Raffinsky, Kovacs I și Wetzer I.
”Gazeta Sporturilor“ apărea pe atunci de trei ori pe săptămână (marțea, joia și sâmbăta), costa 6 lei, avea 6 pagini format mare și era condus de doi directori, Emil Emilian și E. Munteanu, iar secretar de redacție era N. Papagheorghe. În acea perioadă avea și un trimis la Montevideo (singurul ziarist român prezent la primul Mondial), pe Moritz Beilis.
