Grațian Sepi s-a născut pe 30 decembrie 1910, în localitatea timișeană Valcani, aflată în acel moment în Imperiul Austro-Ungar, și a devenit cunoscut în lumea fotbalului drept Sepi II, pentru că cei doi frați ai săi au jucat de asemenea fotbal, Silviu Sepi (Sepi I) fiind chiar campion național cu UDR Reșița.
La 14 ani, Sepi II era legitimat la ”piticii” echipei Banatul, iar ca senior avea să debuteze în 1926 în tricoul Politehnicii Timișoara. La 17 ani și 3 luni avea să devină cel mai tânăr jucător din istoria echipei naționale a României, record care avea să rămână în picioare nu mai puțin de 86 de ani, până la debutul lui Cristi Manea (16 ani, în 2014).
A evoluat, pe rând, la România Cluj, Universitatea Cluj și Venus București, înainte de a reveni la Timișoara, în 1937, la Ripensia. A fost de două ori campion al României, cu Venus și ”Ripi”, iar în echipa națională a jucat de 23 de ori (inclusiv la Campionatul Mondial din 1934), marcând 14 goluri.
Jucător tehnic pentru care mingea nu mai avea niciun secret, însă și o forță fizică de luat în seamă (de unde și porecla ”Tancul din Balcani”), Grațian Sepi a fost întotdeauna de părerea că fotbalul e mai mult știință decât artă, conform descrierii făcute de Cristi Alexiu în cartea ”Ripensia – nostalgii fotbalistice”, și făcea exerciții nesfârșite la antrenamente, insistând asupra voleurilor și a șuturilor din afara careului.
De la Ripensia a trecut la Metalosport Cugir, în calitate de antrenor-jucător, în 1937, rămânând doar antrenor din 1942. Ulterior a mai pregătit CFR Timișoara și s-a retras în 1964. A murit pe 6 martie 1977, la 67 de ani.
Sursa foto: casajarda.com (Sepi II – în centrul imaginii, în picioare – cu echipa națională la CM 1934)
