Foto: Armata română ocupând Budapesta în 1919 (sursa: Wikipedia)
”Gazeta a aflat când s-a născut rivalitatea fotbalistică româno-maghiară”, supratitrează, ieri, ”Gazeta Sporturilor”. În 1938, când Bindea a fost bătut sălbatic, în stil hunic, la Budapesta. (Colegul meu Vali Silaghi a scris recent despre asta, aici, chiar pe acest site).
Ei bine, nu e așa. Rivalitatea fotbalistică dintre cele două țări datează mai de demult. Încă de la începuturile fotbalului din ambele țări, am spune, având în vedere dușmănia dintre ele, generată de înglobarea Transilvaniei românești în Austro-Ungaria, apoi de Primul Război Mondial, de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și de ocuparea Budapestei de către armata română.
Apoi, scânteia a fost un meci nedisputat între cele două naționale, amical programat pentru 30 iunie 1927, la Arad. Ministerul de Război român nu a permis câtorva titulari ai echipei noastre, militari în termen, să ia parte la joc. Interesant este că interdicţia a venit cu puţine minute înainte de fluierul de start, fiind provocată de tensiunile politice existente între cele două state.
Tot începând cu 1927, profitând de faptul că în Ungaria se introdusese profesionismul, foarte mulţi fotbalişti români de valoare, momiţi în special de emisari ai cluburilor budapestane, şi-au încercat norocul peste graniță. Valul de plecări a declanşat un nou conflict între conducerile fotbalistice ale României şi Ungariei, conflict care va determina ruperea relaţiilor sportive dintre cele două ţări, din 1928 până în 1931.
