Pe 5 august 1901, irlandezul Peter O’Connor avea să stabilească primul record mondial recunoscut de Federația Internațională de Atletism (IAAF) la săritura în lungime, cu o săritură de 7,61 metri reușită la Dublin.
Cel mai apreciat săritor al vremurilor era, însă, americanul Myer Prinstein (născut Mejer Prinsztejn, în Polonia), care deținuse mai multe recorduri înaintea O’Connor, însă și înainte ca IAAF să înceapă „contabilizarea”. Chiar dacă Prinstein avea să-l învingă pe irlandez la Olimpiada din 1906, unde cei doi s-au aflat pe primele două trepte ale podiumului, recordul lui O’Connor avea să reziste timp de 20 de ani, până în 1921. Irlandezul a obținut, totuși o medalie de aur la JO de la Atena din 1906, la triplu salt (foto).
În 1935, americanul Jesse Owens avea să fie primul om care sare peste 8 metri, iar recordul său de 8,13 avea să devină (cel puțin până acum) cel mai longeviv la săritura în lungime: mai bine de 25 de ani, până în august 1960, când un alt american, Ralph Boston, avea să-l depășească.
23 de ani avea să reziste și recordul stabilit de Bob Beamon în 1968, până când a fost doborât de compatriotul său Mike Powell, în 1991. Performanța americanului, de 8,95 metri, este și acum recordul mondial la săritura în lungime, 24 de ani mai târziu.
Sursa foto: nationalarchives.ie
