Foto: Sebastian Răducanu (în stânga, în costum)
Articol apărut în nr. 3 (decembrie 2013) al revistei ”Ripensia Sport Magazin”
Sportul la panou a atras cel mai numeros public, după fotbal, în ultimii ani în România. Sălile au devenit din ce în ce mai pline la jocurile din Liga Naţională de baschet masculin, iar la Timişoara fenomenul a cunoscut o amploare deosebită. Din sezonul trecut, fosta Elba, câştigătoare a Cupei României în 2010, nu mai e singură în primul eşalon. ”Leii” au o rivală locală, reprezentată de BC Timba Timişoara.
Povestea ”urşilor” începe în anul 2006, când fostul jucător al Universităţii Timişoara, Mircea Murărescu, a dorit să vină în sprijinul tinerilor care visau să ajungă în primul eşalon. BC Timba, a cărei denumire vine de la Timişoara Baschet, s-a format astfel ca un club eminamente privat, cu ajutorul a încă patru persoane, două dintre acestea regăsindu-se şi acum în organigrama clubului. E vorba de Sergiu Nicola, cetăţean româno-german, şi Horaţiu Dejan. ”Am vrut o echipă în eşalonul al doilea, care să reuşească să facă tranziţia juniorilor la seniori. Pentru că tinerii timişoreni nu dobândeau pregătirea necesară să joace direct în prima ligă, unde era o bătălie destul de mare”, rememorează Mircea Murărescu.
Într-o ”junglă” a baschetului românesc dominată de ”lei”, ”tigri” sau ”lupi”, după modelul american, noul club timişorean a adoptat o siglă cu un urs. A fost o alegere inspirată, galben-negrii având să folosească şi în marketing această imagine. În plus, în ţara noastră se regăseşte cea mai mare populaţie de urşi din Uniunea Europeană.
A treia oară cu noroc
Prevăzută aşadar ca o grupare de B, Timba s-a dedicat creşterii talentelor. Curând, însă, echipa a început să aibă pretenţii mai mari şi au apărut astfel sponsori mai puternici. În ediţia 2008-09, fiul lui Mircea Murărescu, Bogdan, i-a urmat pe Dan Ionescu şi Relu Novac pe banca tehnică a tinerilor ”urşi” şi a făcut-o cu succes. Echipa a participat la turneul final de promovare în elită al acelui sezon. Gruparea bănăţeană a cedat însă, la fel cum a făcut-o şi în 2011. Totuşi, sezonul 2011-12 avea să se încheie cu o mare realizare. Steaua, CSU Galaţi şi Farul Constanţa au fost ”sfâşiate” de ”urşi” în barajul de la Bucureşti.
”Ultima dată a fost o echipă foarte bună şi o dorinţă foarte mare. Jucătorii meritau să promoveze, după toate eforturile depuse pentru a se închega în timp o echipă destul de frumoasă. Ne-am calificat de pe primul loc, am câştigat atunci şi cupa şi campionatul în B”, precizează Murărescu senior.
Cosmopolitism şi alternativă la BC Timişoara
Sezonul 2012-13 al Ligii Naţionale a avut astfel două echipe din capitala Banatului la start. Lucru care nu se mai întâmplase de aproape 40 de ani. De pe timpul Voinţei şi Universităţii (predecesoarea Elbei), prezente în ediţia 1973-74 a primei divizii. Nou-promovata, o necunoscută şi pentru majoritatea fanilor timişoreni, a început, uşor-uşor, să atragă public în Sala Constantin Jude. Nu la fel de numeros precum concitadina BC Timişoara. Totuşi, printr-o reţetă sănătoasă, un marketing serios, ”urşii” au captat atenţia.
Omul de afaceri Sebastian Răducanu s-a implicat tot mai mult la Timba. Din anul 2011 a devenit preşedinte al Consiliului de Administraţie al clubului şi a apelat la profesionişti. ”Sezonul trecut am reuşit să-l apropiem pe Valentin Vidaicu de echipă, a fost şi pentru el o noutate să facă marketing sportiv. A fost o idee foarte bună şi creşterea noastră s-a văzut clar. Am încercat să fim altfel, să schimbăm lucrurile cu iubirea pentru baschet. Nu există cineva în club care să nu provină din baschet”, mărturiseşte Răducanu. Pe lângă majorete şi mascotă, spectatorii erau întâmpinaţi la jocurile Timbei de diverse promoţii ale sponsorilor. Atmosfera occidentală a fost completată şi cu un imn al echipei cântat de un artist local.
Peste toate, şi cel mai important, clubul a dus o campanie agresivă de achiziţii de jucători străini. Printre aceştia s-au numărat americani, precum Rickey Huckaby, Jordan Glynn, exoticul Chief Kickingstallionsims, jucător cu origini indiene navajo, dar şi baschetbalişti sârbi. Piesa de rezistenţă avea să sosească în iarnă. Internaţionalul canadian Denham Brown, draftat de formaţia Seattle SuperSonics din NBA, a semnat cu ”urşii”! Acesta a fost considerat chiar cel mai valoros transfer în Liga Naţională la acea vreme.
Rămas în club ca preşedinte de onoare şi membru fondator, nea Ţiţi, porecla lui Mircea Murărescu, a gustat succesul de care se bucura ”copilul” său: ”Anul trecut a fost un sezon bun. Am reuşit să facem două achiziţii de jucători de valoare, vorbim de Denham Brown, care se ştie că e un jucător consacrat, şi Jermont Horton. Împreună cu ceilalţi care erau la echipă au reuşit să se sudeze. Cu toate că aveam cel mai mic buget după Dinamo, am reuşit să facem o echipă destul de solidă, de la jumătatea returului ne puteam bate cu oricare echipă”. ”Trebuia să aducem şi noi jucători. A fost o campanie, am făcut un mix, nu a funcţionat şi am mers pe americani. Am reuşit ce ne-am propus, a fost un an reuşit”, a explicat şi Sebastian Răducanu.
Derby-ul oraşului
Fără doar şi poate, momentele culminante ale primului sezon petrecut de Timba în elită au fost duelurile cu concitadina BC Timişoara. Ambele au umplut bătrâna fostă ”Olimpia” şi au generat sentimente ciudate printre fanii baschetului timişorean. Dacă primul duel, din luna decembrie a lui 2012, a fost tranşat clar de către mai experimentaţii alb-violeţi, scor 81-62, cel de-al doilea, din martie, a fost unul cu adevărat palpitant. Derby-ul oraşului a generat un final încins, cu ”urşii” reclamând faza decisivă a jocului. De această dată, ”leii” au obţinut un succes la limită, 91-88, ce i-a făcut pe mulţi să se întrebe dacă nu cumva oraşul va avea curând un nou ”şerif”.
Timba a generat câteva surprize în campionat, precum victoria în faţa Energiei Rovinari, şi a reuşit în urma play-out-ului, când a învins formaţia din Giurgiu, o clasare decentă, în primele 12 echipe din ţară. Peste aşteptări, în condiţiile în care clubul a beneficiat de un buget de doar 220.000 de euro, banii de la autoritățile locale primiţi pe anul 2012 reprezentând doar circa o optime din această sumă.
Fuziunea, o variantă în noua situaţie
Mişcările dinaintea noului sezon au făcut ca Timişoara să rămână singurul oraş cu două formaţii în Liga Naţională de Baschet! Pentru BC Timba au început însă să apară problemele financiare, deşi sprijinul de la autorităţi în acest an a fost mai mare (400.000 de lei). Clubul a hotărât să se despartă de majoritatea străinilor, remuneraţi generos. A plecat vedeta Brown şi s-a renunţat rapid la ceea ce părea o nouă lovitură pe piaţa transferurilor, americanul Richard Delk, jucător care a fost în curtea celor de la Atlanta Hawks. ”Costurile sunt aceleaşi. Am încercat să păstrăm cheltuielile salariale la acelaşi nivel. Singurul aspect e că firmele cu care colaboram au intrat într-un impas financiar”, susţine Sebastian Răducanu, conducătorul ”urşilor”.
Astfel, echipa a căzut pe ultimele locuri, dar continuă să spere la zile mai bune. Se bazează acum, în mare parte, pe jucători români, pe tineri ca Florin Popa, Alin Andrieş şi Daniel Pătru, care au pus umărul la promovare. S-a revenit cumva la scopul iniţial de a lansa baschetbalişti. Oricum, pe teren, echipa nu va retrograda, în urma retragerii celor din Giurgiu şi a fuziunii Stelei cu CSM Bucureşti. Această ultimă variantă pare să fie luată în calcul acum şi de ”urşi”.
”Facem eforturi să ducem la final campionatul. Cert e că nu dăm înapoi. E greu să continuăm aşa, să stăm în mediocritate nu cred că e benefic oraşului Timişoara. Noi suntem dispuşi să vedem în ce condiţii se poate face fuziunea. Vrem ca Timişoara să aibă baschet de calitate. Mai bine să ne unim forţele, pentru că nu cred că, în acest moment, bugetul public şi privaţii pot să ţină două echipe în oraş”, a conchis Sebastian Răducanu. În curând, BC Timba şi BC Timişoara ar putea forma împreună o grupare puternică…
”Ripensia Sport Magazin”
