Născut pe 12 noiembrie 1898 la Novo Mesto, pe atunci în Imperiul Austor-Ungar, acum în Slovenia, Leon Štukelj a fost poate cel mai bun gimnast din istoria Iugoslaviei și este văzut ca un erou al sportului sloven.
A practicat gimnastica de mic, iar prima competiție majoră la care s-a făcut remarcat a fost Campionatul Mondial desfășurat la Ljubljana în 1922, când a câștigat trei medalii de aur, la paralele, bară și inele, plus un argint la cal cu mânere. Slovenul a dominat total gimnastica următorilor ani: două medalii de aur la Olimpiada de la Paris (1924), două medalii de aur și un bronz la CM de la Lyon (1926), o medalie de aur și două de bronz la Jocurile Olimpice de la Amsterdam (1928).
În timp ce concura la cel mai înalt nivel, Leon Štukelj și-a terminat studiile de Drept, iar cariera sportivă a trecut, treptat, în plan secund. A mai cucerit o medalie de bronz la Campionatul Mondial desfășurat în Luxemburg, în 1930, iar ultima competiție majoră la care a participat a fost Olimpiada de la Berlin din 1936, unde a câștigat o medalie de argint la inele.
După încheierea carierei sportive, Štukelj a fost judecător, întâi în orașul natal, apoi în Lenart și Maribor, unde s-a stabilit definitiv. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, multiplul campion olimpic nu a fost un susținător al noului regim, fiind acuzat că a colaborat cu Četnici, armata regalistă, împotriva partizanilor lui Tito și că a avut legături cu serviciile secrete britanice. A fost reținut pentru scurt timp, iar după eliberare i s-a interzis să mai fie judecător, astfel că a lucrat ca jurist până la pensionare.
Ziua în care Leon Štukelj a împlinit 100 de ani, în 1998, a fost o mare sărbătoare în Slovenia. Cel mai longeviv campion olimpic, care făcea exerciții de gimnastică până cu câteva zile înaintea morții, a trecut în neființă cu patru zile înainte de a împlini 101 ani, pe 8 noiembrie 1999.
