Foto: Constantin Duma (AGERPRES)
Articol apărut în nr. 1 (octombrie 2013) al revistei ”Ripensia Sport Magazin”
Timişoara începe să îşi facă un obicei. La fiecare început de octombrie, ia cu asalt Bucureştiul, demonstrează că e ”fruncea” şi se întoarce acasă, cu medaliile de gât şi cupa în braţe. Aşa s-a întâmplat în 2012, aşa s-a întâmplat şi în acest an. Pentru al doilea sezon consecutiv, RCM Timişoara e campioană naţională în rugby-ul românesc, iar hegemonia promisă de actualii conducători ai clubului în momentul sosirii lor pe Bega a devenit o realitate.
În toamna anului 2010, rugby-ul timişorean a fost revitalizat, odată cu sosirea finanţatorului Dan Dinu, alături de o pleiadă de jucători de valoare de la Arad. La acea vreme, omul de afaceri promitea că nu peste mult timp vom vorbi despre o hegemonie a Timişoarei în sportul cu balonul oval din România. Vorbele sale au fost primite, în mare parte, cu scepticism. Iubitorii de sport din această parte de ţară au început să sufle şi în iaurt, după ce vreme de 20 de ani, diverşi samsari, aciuaţi în fotbal mai cu seamă, au promis vrute şi nevrute: cupe, medalii, meciuri europene, stadioane ultramoderne, spectacole de cinci stele, pentru ca la finalul şederii lor pe Bega fanii să ajungă să se mulţumească doar cu supravieţuirea clubului.
În schimb, la rugby s-a tăcut şi s-a făcut. RCM Timişoara a adoptat un slogan definitoriu pentru această disciplină – ”Aici nimeni nu se dă rotund!” – şi, construind pe acest principiu, rezultatele au apărut mai repede decât s-ar fi aşteptat poate şi cei mai optimişti fani ai rugby-ului local. Mai întâi, în 2011, Burcea şi compania au adus, în premieră, Cupa României la Timişoara, după o victorie clară în finala cu CSM Ştiinţa Baia Mare, 32-10, pe stadionul din Alba Iulia. Un an mai târziu, s-a pus punct şi dominaţiei din campionat a formaţiei maramureşene, care după trei sezoane consecutive în care a luat aurul, a fost nevoită să se mulţumească doar cu argintul. La 7 octombrie 2012, galben-albaştrii au jubilat la Bucureşti, după 16-6 în finala SuperLigii. Titlul naţional poposea la Timişoara la exact 40 de ani distanţă de la succesul istoric reuşit de echipa în care strălucea regretatul Gheorghe Răşcanu şi care izbutea atunci să scoată pentru întâia oară cel mai râvnit trofeu al rugby-ului românesc din Capitală.
Între Arcul de Triumf şi biserica Caşin
5 octombrie 2013 a fost ziua în care RCM Timişoara şi-a reconfirmat statutul de ”locomotivă” a sportului cu balonul oval din România. Tot la Bucureşti, şi tot în faţa echipei din Baia Mare, elevii lui Chester Williams şi Dannie de Villiers au dominat autoritar prima repriză a jocului de pe Stadionul Naţional de Rugby ”Arcul de Triumf”, pentru ca în cea de-a doua jumătate a meciului să etaleze un joc de apărare exemplar, prin care au reuşit să stopeze atacurile disperate ale maramureşenilor din final.
În ultimul act din 2012 nu s-a marcat decât un singur eseu, şi acela căzut în secvenţele de final. De această dată, după doar şase minute de la fluierul de start, sud-africanul Randall Morrison a culcat balonul în terenul de ţintă maramureşean, finalizând o acţiune în care principalul merit îi revine taloneurului Eugen Căpăţână, jucătorul cu cea mai mare vechime din lotul galben-albaştrilor. Baia Mare a redus relativ rapid din handicap, printr-un dropgol semnat de Falamoe, însă Timişoara a luat din nou distanţă, în minutul 18, atunci când căpitanul Stelian Burcea a reuşit al doilea eseu, după un mol de margine. Până în minutul 37, maramureşenii au reuşit să se apropie la doar trei lungimi, după două lovituri de pedeapsă transformate de Ioan Pop, dar bănăţenii le-au tăiat din nou elanul în secundele de final ale primului mitan, printr-o acţiune finalizată de Stephen Shennan, pornită tocmai din 22-ul timişorean.
În repriza secundă, galben-albaştrii n-au mai punctat decât din două lovituri de pedeapsă, semnate de transformeurul de serviciu, Vali Calafeteanu. În schimb, Baia Mare a reintrat în joc, graţie eseului semnat de Michael Wiringi, în minutul 53, iar apoi a ajuns la doar o încercare transformată distanţă de titlu, după penalitatea trimisă printre buturi de Ioan Pop, în minutul 71. În ultimele 10 minute, maramureşenii au dominat, forţaţi şi de rezultatul de pe tabelă, însă trupa lui Chester Williams a oferit poate cea mai bună mostră a jocului de apărare din acest sezon. Defensiva bănăţeană a rezistat chiar şi în cele câteva minute în care Baia Mare avea dublă superioritate numerică, după ce Morrison şi Mariş au fost trimişi temporar pe banca eliminaţilor. În prelungirile partidei, maramureşenii au pierdut balonul, comiţând un înainte, iar arbitrul Vlad Iordăchescu a pus punct partidei ce trimitea titlul SuperLigii CEC Bank, pentru al doilea an la rând, în capitala Banatului.
Jucătorii emisferei sudice
Explozie de bucurie în tabăra echipată în galben şi albastru, capete plecate la jucătorii îmbrăcaţi în alb şi roşu. În ciuda declaraţiilor belicoase din săptămâna premergătoare finalei, cei de la Baia Mare au avut puterea să recunoască superioritatea timişorenilor. ”Am făcut prea multe greşeli şi efectiv le-am oferit cadou titlul naţional”, a spus, la finalul jocului, cel mai periculos om al echipei din Baia Mare, Csaba Gal, completat de antrenorul Eugen Apjok: ”Felicităm echipa Timişoarei pentru acest titlu, dar îmi felicit şi jucătorii pentru dăruirea de care au dat dovadă”.
În vreme ce maramureşenii se consolau reciproc, pentru cel de-al doilea titlu consecutiv pierdut, timişorenii încingeau fiesta pe terenul de joc. Deşi RCM Timişoara beneficiază atât în lotul de jucători, cât şi în staff-ul tehnic, de oameni cu experienţă la nivel înalt în rugby, emoţiile au putut fi cu greu stăpânite. ”Nu sunt un tip emoţional, dar de data asta chiar a trebuit să mă stăpânesc, pentru a nu izbucni în plâns!”, a mărturisit antrenorul secund al învingătorilor, Dannie de Villiers. ”Am rămas uimit să constat cât de mult s-a maturizat echipa noastră pe parcursul unui singur meci”, a continuat sud-africanul, curios şi de cheful ce avea să înceapă după festivitatea de premiere: ”Să fiu sincer, sunt puţin speriat. Am fost la vreo două nunţi în România, am văzut cum se sărbătoreşte aici, deci de aceea vă spun, chiar sunt speriat de ceea ce va urma”.
În vară, RCM Timişoara realiza cel mai important transfer din ultimii ani, reuşind să îl înregimenteze pe Sosene Anesi, devenit singurul jucător din campionatul românesc care a avut şansa să evolueze în celebra reprezentativă neo-zeelandeză All Blacks. La opt ani distanţă de la acea experienţă unică, şi-a dat viaţa pe teren pentru visul Timişoarei, fapt demonstrat de zgârietura adâncă de sub ochiul stâng pe care o avea după meci. ”A fost foarte greu, mai ales finalul, dar nu ne-am pierdut nicio secundă încrederea în forţele noastre. Acest titlu înseamnă totul pentru mine. E primul meu an la Timişoara, sper să reuşim acelaşi lucru şi la anul, dar până atunci trebuie să savurăm aceste clipe fantastice. Cu siguranţă, e unul dintre cele mai frumoase momente ale carierei mele”, a spus aripa samoană (naturalizat neo-zeelandez), reprofilată în centrul liniei de treisferturi odată cu sosirea la Timişoara.
În ziua finalei, aproximativ 300 de timişoreni iubitori ai rugby-ului i-au urmat pe elevii lui Chester Williams la Bucureşti, pentru a asista pe viu la apărarea titlului naţional cucerit în 2012. Cei rămaşi acasă, s-au strâns în Piaţa Operei, transformată într-o veritabilă tribună de rugby. În acelaşi loc au fost aşteptaţi campionii o zi mai târziu, Primăria organizând o sărbătoare ca la carte pentru rugbyşti. AM Band, Sanctuar şi Cargo au urcat pe scena amplasată în faţa Operei Române, dar vedetele serii au fost fără îndoială Burcea şi compania, care le-au prezentat mult râvnitul trofeu celor aproape 3.000 de timişoreni veniţi special pentru a-i aplauda.
Iar după încă două zile, antrenorul Chester Williams şi-a anunţat plecarea de la echipă, alegând să revină în Africa de Sud. Interimar este acum secundul Dannie de Villiers, care va lupta pentru câştigarea Cupei României.
În doar câţiva ani, rugby-ul timişorean a avansat de la stadiul de sport aflat în moarte clinică la polul de putere al României. RCM-ul este înţesat acum de jucători din emisfera sudică, s-a adus un antrenor de mare valoare, Williams, s-a investit în imagine şi în baza sportivă (stadionul Gheorghe Răşcanu din cartierul Ronaţ, fostul teren de fotbal Electromotor). Iar la final de septembrie a fost editat un superb album oficial al clubului, ”The Gordian Knot”.
