Acum exact 112 ani, pe 1 iulie 1903, avea loc prima etapă a primei ediții din Turul Franței, această primă cursă ciclistă în etape fiind creată ca un instrument de marketing pentru creșterea popularității publicației ”L’Auto”, înființată în 1900.
Ideea a apărut în timp ce redactorul-șef al ”L’Auto” (care avea să devină ”L’Equipe”), Henri Desgrange, un fost ciclist, și un tânăr angajat, Geo Lefevre, urmăriseră cursa ciclistă Marseille – Paris. Inițial, cursa anunțată din ianuarie 1903 ar fi trebuit să aibă loc pe parcursul a cinci săptămâni, între 1 iunie și 5 iulie, însă taxa de înscriere de 20 de franci și lungimea traseului au ”speriat” cicliștii, astfel că doar 15 se înscriseseră până cu o săptămână înainte de cursă. Desgrange a reprogramat cursa pentru perioada 1-19 iulie, a redus taxa de înscriere la 10 franci și a crescut fondul de premii la 20.000, iar până la urmă 79 de sportivi s-au înscris, dintre care 60 au luat startul.
Față de tururile moderne, prima ediție a ”Le Tour” a fost foarte solicitantă: a avut 6 etape, distanța medie fiind de 400 de kilometri pentru fiecare, în timp ce în 2004, de exemplu, media pe etapă a fost de 171 km. Lungimea traseului i-a determinat pe organizatori să dea startul etapelor înainte de răsăritul soarelui, ultima etapă începând chiar la ora 21.00 în seara zilei de 18 iulie, pentru ca cicliștii să poată sosi pe lumină la Paris, a doua zi. Primul Tur al Franței a fost câștigat de favorit, Maurice Garin, care s-a impus în prima și în ultimele două etape și a avut un avans de 3 ore față de următorul clasat în ierarhia generală.
Strategia de marketing a funcționat perfect pentru ”L’Auto”. Tirajul normal a crescut de la 25.000 la 65.000 de exemplare, iar ediția specială de la finalul cursei a fost tipărită în 130.000 de exemplare. Succesul Turului Franței i-a determinat pe organizatori să plănuiască deja următoare ediție, iar restul e deja istorie: ”Le Tour” a fost organizat în fiecare an, cu excepția celor două războaie mondiale, a devenit cel mai râvnit trofeu din lumea ciclistă și a ajuns în 2015 la ediția cu numărul 102.
Surse foto: mpora.com, wikipedia.org
