Scoțianul Eric Henry Liddell s-a născut pe 16 ianuarie 1902 în… China, la Tientsin, unde părinții săi erau misionari din partea London Missionary Society.
Familia a revenit în Anglia doar pentru a-i lăsa pe cei doi băieți, Eric și fratele său mai mare, Robert, la o școală de băieți din Londra. Aici, tânărul Eric a început să practice sportul, până la 15 ani devenind cel mai bun atlet al Eltham College, fiind căpitan al echipelor de cricket și rugby. Pe când învăța la Oxford College, Eric Liddell era deja cunoscut drept cel mai rapid alergător scoțian, popular în presă și considerat un potențial candidat la aurul olimpic.
În 1920, Liddell a ajuns la Universitatea din Edinburgh, unde fratele său era deja student, și s-a concentrat pe atletism și rugby, jucând în echipa universității și fiind selecționat în echipa națională. A jucat pentru Scoția în mai multe partide amicale, dar și în Turneul celor Cinci Națiuni.
Sportivul a participat apoi la Jocurile Olimpice de la Paris, din 1924, însă nu la proba sa preferată, 100 de metri, pentru că aceasta era programată duminica, iar Liddell a refuzat să alerge în „ziua Domnului”. Din același motiv scoțianul nu a făcut parte din echipa de ștafetă a Marii Britanii. Cunoscând programul Olimpiadei cu câteva luni înainte, Eric Liddell s-a antrenat pentru 200 de metri și 400 de metri plat. Celebru pentru stilul dezordonat de a alerga, cu brațele ”fluturând” parcă necontrolat, cu capul pe spate și cu gura deschisă, scoțianul a câștigat o medalie de bronz, la 200 de metri, și una de aur, la 400 de metri (foto, sus). Datorită faptului că s-a născut în China, unele surse îl desemnează drept primul campion olimpic al acestei țări.
Liddell (jos, dreapta) alături de echipa națională de rugby a Scoției
În tot acest timp, Eric Liddell a continuat să propovăduiască creștinismul, iar în 1925 s-a întors în China, pentru a servi ca misionar, întâi în Teintsin, apoi în Xiaozhang. Pe lângă mesajul religios, scoțianul preda și limba engleză copiilor chinezi. S-a căsătorit cu fiica unor misionari din Canada, cu care a avut 3 fete, însă pe ultima nu a mai apucat să o vadă. În 1943, armata japoneză a invadat zona în care se afla Liddell, iar acesta, alături de alți europeni, dar și de chinezi, a ajuns într-un lagăr de concentrare, la Weifang. Scoțianul a devenit un lider al celor închiși, însă alimentele și medicamentele puține au făcut ca viața acolo să fie dificilă, cu multe conflicte. Chiar și așa, supraviețuitorii povesteau ulterior că Liddell era întotdeauna „pacificatorul”, capabil să oprească orice scandal.
În ziua în care avea să moară, pe 21 februarie 1945, fostul sportiv îi scria nevestei însărcinate cu al treilea copil al cuplului că a suferit o cădere nervoasă din cauza epuizării. Autopsia a dovedit că moartea prematură i-a fost provocată de o tumoare pe creier, care nu ar fi putut fi operată, și accelerată probabil de epuizare și subnutriție. În 2008, autoritățile chineze au dezvăluit că Liddell ar fi putut să părăsească lagărul, după o înțelegere între japonezi și britanici, cu girul lui Winston Churchill, însă fostul atlet a preferat să cedeze locul unei femei însărcinate. A fost înmormântat în spatele barăcii ofițerilor japonezi, iar mormântul marcat cu o mică cruce de lemn a fost regăsit abia în 1989, când pe acel loc s-a construit o școală. Mai multe monumente ridicate în cinstea lui Liddell, atât în Scoția, cât și în China.
Eric Liddell (jucat de Ian Charleson) a fost unul dintre personajele principale în filmul ”Carele de foc”, care spune povestea echipei britanice de atletism de la JO 1924 și care a luat premiul Oscar în 1982. Chiar dacă s-a dedicat religiei, sportul fiind o prioritate secundară, un sondaj efectuat la 100 de ani de la nașterea atletului, în 2002, l-a desemnat pe Liddell drept cel mai popular atlet scoțian.
Sursa foto: ericliddell.org
