Real Madrid practică, de ceva vreme, un sistem 4-3-3. Diferit, desigur, de 4-3-3-ul din anii ’70, cu libero, mijlocași laterali și extreme. În acest sezon, printre cei trei de la mijloc nu se regăsește, uneori, niciun închizător! De exemplu, linia de ”halfi” a fost, la 5-1 cu Basel (acasă, în toamnă, în grupele Ligii Campionilor), Modric – Kroos – J. Rodriguez, iar în acest început de an, la 2-2 cu Atletico Madrid (acasă, în Cupa Spaniei), J. Rodriguez – Kroos – Isco. Toți, jucători cu valențe ofensive. Practic, după plecarea lui Xabi Alonso la Bayern, plecare produsă în vara trecută, formula de bază a ”galacticilor” este fără mijlocaș la acoperire, Khedira fiind mai mult accidentat sau rezervă.
Este pentru prima dată în istoria fotbalului, după apariția închizătorului propriu-zis, la finalul anilor ’70, odată cu trecerea la 4-4-2 cu libero, când acesta nu se mai regăsește în formula de joc. Și asta se întâmplă într-o perioadă în care majoritatea echipelor din lume folosesc un sistem cu doi închizători, 4-2-3-1.
Iată că Real, cu Ancelotti, inovează în plan tactic, la fel cum a făcut-o, acum câțiva ani, Barcelona, marea ei rivală, când Guardiola nu alinia niciun vârf veritabil, distribuindu-l pe Messi în rolul de vârf ”fals”.
