Articol de Ciprian Urican (antrenor)
Părinţii se întreabă deseori cum să interacţioneze cu micii fotbalişti, atât în timpul antrenamentelor, cât şi înaintea jocurilor. De fapt, vor să ştie cum să le transmită mai multă încredere şi curaj.
Mai jos puteţi găsi câteva principii pe care părinţii le pot folosi în relaţia cu copiii lor, transmiţându-le plăcerea jocului de fotbal.
1. Fotbalul trebuie să fie doar un simplu joc, o distracţie pentru tinerii fotbalişti.
Fotbalul este un simplu joc pentru copii, nu este o afacere. Cu atâţia bani învârtindu-se în fotbalul de performanţă, părinţilor le este greu să înţeleagă că el rămâne un simplu joc. Concentraţi-vă pe joc, nu pe recompensele pe care le poate oferi acesta!
2. Automotivaţia sau motivaţia intrinsecă este cel mai bun tip de motivaţie.
Jucătorii de fotbal iubesc jocul şi competiţia – este de ajuns pentru a-i conduce şi acest tip trebuie cultivat micilor sportivi. Încercaţi să evitaţi recompensele sau diferite tipuri de motivare extrinsecă. Vreţi să le ofere lor plăcere sau vreţi să joace pentru a vă mulţumi pe voi?
3. Agenda voastră nu este şi a copiilor.
Tinerii practică fotbalul din multe motive. Poate le place sportul, competiţia, să aparţină unui grup, aspectele sociale. Fiţi siguri ca înţelegeţi motivaţia lor înainte de a le-o transmite pe a voastră.
4. Încurajaţi copiii să se concentreze pe procesul de execuţie, nu pe rezultate.
Trăim într-o societate care se focusează pe rezultate şi câştig, dar acestea apar în urma unui proces. Bineînţeles că toată lumea vrea să câştige, dar încurajaţi învăţarea şi perfecţionarea individuală, care va transmite încredere când copilul va creşte.
5. Modelul de comportament pe marginea terenului.
Când sunteţi pe margine, copilul vă caută cu privirea, analizându-vă mimica. Sunteţi modelul lui de comportament în diferitele momente de presiune. Dacă deveniţi furios, frustrat, agitat, aşa va deveni şi copilul vostru. Afişaţi linişte şi calm, încurajaţi permanent: nu uitaţi, nu rezultatele primează.
6. Vedeţi lucrurile pozitive, nu cele negative.
După un meci, nu săriţi să enumeraţi ceea ce a făcut greşit copilul sau cum trebuia să facă, în opinia voastră. Încurajaţi-l, enumerând şi lăudând abilităţile ţi lucrurile bune pe care le-aţi remarcat.
7. Rezistaţi să conduceţi copilul în timpul jocului.
Pregătirea şi antrenamentele sunt gata. În timpul jocului, lăsaţi-i să joace! Trebuie să prindă încredere în ceea ce au învăţat. Prea multe indicaţii despre cum credeţi voi că ar trebui să rezolve copilul situaţia le inhibă personalitatea.
8. Ajutaţi copilul să înţeleagă că mai întâi este copilul vostru şi apoi este sportiv.
Mulţi copii sunt stresaţi de faptul că ar putea să-şi dezamăgească părinţii dacă greşesc. Încercaţi să le explicaţi că orice se întâmplă pe teren, îi iubiţi la fel de mult. Ei sunt fiinţe umane care întâmplător fac sport, nu fotbalişti care se întâmplă să fie oameni.
9. Separaţi rolul de părinte de cel de antrenor.
Mulţi părinţi se cred antrenori. Acest lucru are avantaje şi dezavantaje. Pericolul pentru copilul vostru îl constituie faptul ca nu este capabil să separe critica constructivă pe care i-o oferiţi din rolul antrenorului şi nu al părintelui. Este foarte uşor pentru copii să interpreteze remarcile ca un atac al părintelui, în loc să le considere sfaturi ajutătoare ale antrenorului. Definiţi bine cele două roluri.
10. Puneţi întrebările potrivite după meciuri.
Punând întrebări corecte după jocuri, transmiteţi copilului ceea ce consideraţi voi că este important în fotbal. Dacă puneţi întrebări de genul “Aţi câştigat?” sau “Ai marcat?”, copilul va înţelege că victoria cu orice preţ este cel mai important lucru pentru voi. Întrebaţi dacă i-a plăcut sau s-a simţit bine şi va înţelege că a juca este important.
11. Construiţi baza de încredere copilului.
Încrederea copilului este foarte fragilă. Când vreţi să construiţi o bază de încredere, nu treceţi de la extaz la agonie sau invers. Nici nu vă raportaţi la ultimul joc. Fiţi constanţi în comportament, ajutaţi copilul să se concentreze pe ceea ce a făcut bine, pe lucrurile pozitive. Încrederea în forţele proprii se construieşte în timp. De aceea, încurajaţi, lăudaţi, nu lăsaţi să apară îndoieli în mintea copilului.
