Felicitări! După opt ani, România va fi din nou la un turneu final.
Greu, dar v-ați calificat. După un șir nesfârșit de egaluri și fără gol marcat, după un joc chinuit, în fața unor echipe slabe, dintr-o grupă cum nu vom mai avea șansa să întâlnim vreodată. Irlanda aia din nord, cea smulsă de cizma perfidului Albion din insula cea verde, a terminat lidera grupei, deși valoric rămâne o formație modestă. Cu o Ungarie atât de slabă n-am obținut nicio victorie. Iar la turneul final merg, în premieră, aproape jumătate dintre echipele Europei. Printre ele, Albania.
Nu sunt răutăți. Sunt realități care trebuie să dea de gândit. Vouă, nouă… Și nici atacuri la adresa voastră nu-s. La urma urmei, voi sunteți produsul societății românești și al fotbalului românesc.
Și cum am putea să fim răi cu echipa națională, care este, pentru noi, sau doar pentru o parte a noastră, ca o icoană? Poate ultima, într-un fotbal tot mai globalizat, mai comercial și mai corupt.
