România la Euro (2004): A doua ratare consecutivă

Foto: Secvență din meciul Romania – Danemarca 2-5 (sursa: youtube.com)

După ratarea calificării la CM 2002 (baraj pierdut cu Slovenia), anul 2002 a debutat cu un nou antrenor pe banca naţionalei, Anghel Iordănescu, revenit la cârmă după ce ultima dată condusese pe Al-Ain (EAU). Gheorghe Hagi plecase la finalul lui 2001, după eşecul cu slovenii.

În preliminariile pentru Euro 2004, sorţii ne-au rezervat o grupă relativ facilă, urmând a ne disputa calificarea cu Danemarca şi Norvegia. Bosnia şi Herţegovina era outsider, iar Luxemburg chiar nu conta. Locul 1 se califica direct, iar locul 2 mergea la baraj.

Debutul s-a făcut cu dreptul, cu victorie la un neaşteptat scor de forfait în Bosnia, succes conturat în primul mitan.

A venit însă Norvegia la Bucureşti. Deşi au dominat aproape tot meciul, luptându-se şi cu un alt duşman, noroiul de pe Ghencea, elevii “Generalului” – care din acest meci a adoptat sistemul 1-3-5-2, renunţând la 1-4-4-2 – s-au văzut învinşi în final. Arbitrul nu ne-a acordat un penalty clar.

“Tricolorii” s-au răzbunat, patru zile mai târziu, pe nevinovaţii din Luxemburg, provocându-le o corecţie usturătoare: 7-0 în deplasare!

Anul 2003 a început cum nu se putea mai prost. În pofida eforturilor de renovare, gazonul stadionului Naţional s-a prezentat jalnic, nisipul predominând în faţa ierbii. 2-5 pe teren propriu cu ceilalţi scandinavi, danezii, incredibilă umilinţă. Era a 4-a înfrângere consecutivă acasă, serie începută în august 2002, cu Grecia! Din 1977, de la acel celebru 4-6 cu Iugoslavia, naţionala nu mai primise cinci goluri în propriul fief. Iar din 2000, de la 0-3 cu Italia, nu mai pierduse la o diferenţă de trei goluri. Înfrângerea a lăsat urme adânci. La conferinţa de presă de după meci, Iordănescu şi-a anunţat demisia, revenind însă ulterior asupra deciziei! Legendarul Gică Popescu s-a retras din naţională. Începând cu acest joc, naţionala a revenit la 1-4-4-2.

Împinsă de la spate de un fantastic public oltean, România a înfrânt rezistenţa Bosniei. Înaintea acestui meci, V. Moldovan s-a retras din naţională, iar Ghioane a anunţat că renunţă la lot atâta timp cât antrenor este Iordănescu. Noul căpitan al echipei, după ieşirea din scenă a lui Gică Popescu, a devenit Chivu.

Oslo. Partidă cvasidecisivă. Conducem, dar arbitrul dă un penalty imaginar pentru gazde şi se termină egal. România stătea la mâna destinului. De-acum trebuia să învingem în ambele partide rămase, dar nici asta nu ne mai era suficient, pentru că depindeam de jocul rezultatelor… Pentru prima dată după Azerbaidjan – România 0-1 (1999), naţionala a prezentat patru jucători din campionatul intern într-un meci oficial, toţi cei patru fiind de la Rapid.

Contra Luxemburgului, pe minuscula arenă ploieşteană Astra, Dorinel Munteanu l-a depăşit Gică Popescu în topul selecţiilor, strângând în acel moment 116. În aceeaşi zi, Bosnia învingea acasă Norvegia, astfel că România nu mai depindea acum decât de ea: trebuia “doar” să câştige în Danemarca.

La Copenhaga, gazdele au deschis scorul dintr-un penalty acordat extrem de uşor, dar după pauză echipa noastră prinde o repriză de vis, întorcând rezultatul: 2-1. Mai mult, în ultimele minute, ratează trei ocazii uriaşe, pe contraatac, în poziţie de singur cu portarul. Primeşte însă gol în al… 5-lea minut de prelungire, după ce se arătaseră doar patru minute de prelungire… 2-2 şi cvasi-eliminare. Pentru maniera în care a condus meciul, favorizându-i pe danezi, arbitrul Meier a devenit “inamic public” în România.

“Tricolorii” mai sperau doar la un utopic joc al rezultatelor: în ultima rundă, în care ei urma să stea, Norvegia să nu învingă (pe teren propriu!) Luxemburgul, iar Bosnia să nu bată Danemarca. Nici o speranţă pentru noi: Bosnia – Danemarca 1-1, Norvegia – Luxemburg 1-0; danezii direct la turneul final, norvegienii la baraj. Deci cele două scandinave au luat faţa celor două balcanice… FRF a protestat la UEFA pentru arbitrajele tendenţioase de care a avut parte, dar fără efect.

Astfel, naţionala a ratat calificarea după ce, împotriva principalelor contracandidate, a pierdut acasă şi a remizat afară. Iordănescu a rămas însă în funcţie, deşi contractul îi expirase şi nici nu a îndeplinit obiectivul. Pentru prima dată după 1992, România nu va fi la Euro. Este, totodată, a doua ratare consecutivă, după cea de la World Cup 2002.

Singurii jucători folosiţi în toate meciurile au fost M. Rădoi şi I. Ganea. Golgeterii echipei au fost I. Ganea şi Mutu, cu câte 4 goluri.

Octavian Stăncioiu

Articol scris de