Fiecare ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice are un mesaj eminamente politic. Sunt date direcțiile spre care lumea se îndreaptă. Trebuie doar să ”citim printre rânduri”.
Rio de Janeiro 2016 nu putea face excepție, mai ales acum, când lumea pe care o cunoșteam până acum nu mulți ani nu mai există.
Se proclamă că Olimpiada este apolitică. Mesajul pe care îl aduce din plin în spațiul public este însă profund și eminamente politic.
Se acceptă prezența la Jocuri a unor țări care fie nu sunt independente, fie nu sunt recunoscute oficial decât de o parte a celorlalte state. Pe criterii politice, Rusia a fost la un pas de a fi exclusă cu totul de la Jocuri, de parcă dopajul n-ar fi cu totul omniprezent. Se acceptă naturalizările pe bandă rulantă ale sportivilor. În acest ritm, de exemplu, turneul de tenis de masă va deveni o competiție între chinezi.
Discursurile de la deschiderea de pe Maracana au fost, ca întotdeauna, goale, lipsite de substanță și de conținut. Vorbărie de doi bani, menită să acopere adevărul crunt.
Adevărul că o țară aflată în pragul unui dezastru social, Brazilia, a făcut un efort colosal pentru a organiza, în decurs de doar doi ani, Mondialul de fotbal și Olimpiada, cele mai mari evenimente sportive de pe suprafața Pământului. Avea nevoie Brazilia de această curbă de sacrificiu? Pentru cei care o conduc, asta nu contează. Lovitura de imagine e grozavă. Puterea politică a Braziliei a aruncat țara, pentru propriul orgoliu, într-o groapă financiară din care rămâne de văzut când va ieși.
Se repetă trista experiență a Greciei, gazda JO 2004. Atunci, măcar, organizarea era justificată de faptul că ediția centenară, 1996 (un secol de la 1896, prima ediție a Jocurilor moderne) fusese atribuită, pe criterii comerciale, Atlantei (SUA). Atlanta 1996 a fost dovada cruntă și irefutabilă a pierderii oricărei urme de bun-simț și spirit olimpic.
***
Cel mai frumos moment al ceremoniei de deschidere a fost, ca întotdeauna, defilarea sportivilor. Nu coregrafia, nu show-ul pirotehnic, care întotdeauna sunt la fel de grandioase.
Acum, într-o perioadă când lumea de azi nu mai e lumea de ieri, defilarea delegațiilor participante a readus în atenție diversitatea cu care Dumnezeu a creat lumea. De la indigenii din insulele Oceaniei la asiaticii rasei galbene. De la arabii Africii și Asiei la autohtonii Continentului Negru. De la indienii Americii la rasa albă, europeană, atotdominatoare.
Secole în care europenii, în numele civilizației, al progresului și al propriei bunăstări, au jefuit, violat și exploatat continente întregi. Acum, roata s-a întors. Europenii, trădați de cei care îi conduc, au devenit cobaii noilor politici antropo-strategice. Vechiul Continent le este, tot mai mult, ostil. Cum va arăta acesta peste câteva generații, Dumnezeu știe.
Împreună putem schimba lumea, spune sloganul JO atașat transmisiilor TVR. Nu, bă, nu putem noi schimba nimic.
Articol scris pentru săptămânalul ”Banatul Azi”
