de Levente Balint
Un fost mare fotbalist stabilit în anii 70 în Timișoara îmi spunea recent: ”Timișoara este leagănul fotbalului românesc. Atâta ne-am legănat, încât ne-a luat somnul!”
Noi, timișorenii, suntem foarte mândri de tot ce facem. Nu că nu am avea motive, dar în multe cazuri, auto-admirația nu este suficientă.
Unii dintre voi se vor supăra pentru ce voi scrie aici. Încă mai sunteți făloși. Credeți că mai departe suntem cei mai buni din România? Că de vină sunt miticii, oltenii sau cine știe mai cine. Alții sunt de vină că nu avem centură, că nu avem drumuri bune.
În urmă cu vreo 15 ani, mergeam la Arad, iar galeria polistă cânta pe vechea arenă utistă: ”Înviați-l pe baron, să va facă stadion”. Unul dintre bannere era și mai aspru: ”Aradul, umbra Timișoarei!”.
Frumos, cât de cât elegant! Hai să venim însă în 2021. Ca-n ”Brigada Diverse”, ne întrebăm: ”Ce avem noi aici?”. Avem așa:
– Ripensia și ACS Poli își joacă partidele de pe teren propriu pe arena ”Electrica”, de la Gara Mică.
– ASU Politehnica se mișcă între ancestrala arenă ”Știința” și tot mai bolnavul oval de beton ”Dan Păltinișanu”.
– Iarna, antrenează-te pe unde poți. Pe terenul sintetic de la Baza UPT am fost în această iarnă la antrenamente mai multe echipe. Mai puțin și aveai nevoie de contor cu bon de ordine. Din fericire, nu este nevoie de dosar cu șină! Tot din fericire, dincolo de rivalitățile absolut normale, colaborarea dintre cele trei cluburi din eșaloanele naționale este una mai mult decât decentă, astfel că fiecare și-a putut vedea de treabă.
Iar, la Arad, ce avem? Avem o echipă de primă ligă. Avem un stadion nou. Cu bune și cu rele, e un stadion nou. Că ar fi probleme cu gazonul, că ar fi plouat în vestiare, că la inscripționarea numele UTA la tribuna a doua lucrurile au decurs mai hazliu… Mai puțin contează. Suntem în măsură să râdem? E ca și cum ai sta în chirie într-un bloc de nefamiliști și te-ai amuza de cei care stau la etajul 5, în patru camere, într-un bloc rezidențial nou construit că nu au lift și s-a stricat interfonul.
Am fost la Amsterdam, Manchester sau Stuttgart. Nu e la Arad chiar ca acolo, dar te simți cu adevărat ca în secolul 21. La noi, trebuie să fii atent cum urci la masa presei de pe vechiul ”1 mai”! De condiții de lucru, de facilități, poți spune un singur lucru: ”back in time”!
Într-un fel, pandemia a adus un lucru bun. Lumea nu mai poate vedea cum ni s-au degradat stadioanele Timișoarei. Nici suporteri oaspeți nu mai vin, nu are cine să facă mișto de tine!
Închei cu o întrebare: ne mișcăm și noi mai cu talent? Că alibiuri avem destule! Ne place că suntem (în) umbra Aradului?
