Pentru prima dată în istoria sa, de când participă în Liga Campionilor, Steaua nu ajunge nici măcar în play-off-ul de dinaintea grupelor. Eliminarea de către partizan era anunțată. Nu de către glonțul trimis pe la urechea roș-albaștrilor de anonimii de la Trencin și nici de către superioritatea din tur a celor de la Partizan. Ci de către catastrofala politică de transferuri, instaurată în această vară.
Steaua a renunțat la principiul de a-și face echipă bună cu jucători români, aducând în schimb străini de mâna a treia din campionatul intern.
Pe cât posibil, jucători de culoare. Astfel, în scurt timp și continuând pe această linie, Steaua va deveni Steaua Africii. Nu suntem rasiști, Doamne ferește, ba chiar spunem că Tade și ceilalți s-au luptat cât au putut! Doar că nu au valoare, e simplu! Vrem jucători străini, vrem jucători de culoare, dar de valoare! Iar aceia nu pot fi aduși, pentru că sunt prea scumpi. În aceste condiții, singura soluție este cea aplicată de Steaua mai mereu (excepție, trista perioadă 2008-2011; vă amintiți de Bibișkov, Tininho, Pedriel, Abel Moreno, Bonfim, Todorov, Anghelov etc.). Adică aducerea de jucători români tineri, care să crească pe lângă cei mai experimentați. dar, despre asta, vom exemplifica în zilele care vin.
Până atunci, să remarcăm că o echipă slabă a lui Partizan a dat de pământ cu cea mai slabă echipă din istoria Stelei. Iar de la ”partizani”, Steaua chiar are ce învăța. O echipă cu mulți autohtoni, și tineri pe deasupra, susținută fantastic de un centru juvenil excepțional. Jucători vânduți constant și pe bani foarte mulți. Că, în pofida acestor vânzări, Partizan (ce și Zvezda, de altfel) nu are rezultate pe plan internațional, e o altă discuție. De-aici încolo e vorba de corupție și management defectuos.
Sursa foto: Wikipedia
