Foto: La “Şosea”, în Bucureștiul începutului de sec. XX (sursa: lacaffea.ro)
Numele localului bucureștean Bolta Rece va fi asimilat şi terenului de joc, teren care va reprezenta, până în 1915, când se va inaugura terenul FSSR, principala “arenă” fotbalistică a Capitalei şi, implicit, a Vechiului Regat. După cum se vede, zona de la “Şosea” (e vorba de Şos. Kiseleff) este “leagănul” fotbalului regăţean. Într-un perimetru restrâns s-au găsit atât terenul de la capătul Podului Mogoşoaia (unde au avut loc primele jocuri de fotbal din Bucureşti), cât şi Bolta Rece şi, ulterior, FSSR.
Foto: Restaurantul Bolta Rece din București, așa cum arată astăzi (sursa: boltarece.ro)
În 1909, atât Colentina cât şi, la Ploieşti, United, îşi amenajaseră şi ele terenuri de joc, numite chiar Colentina (situat lângă Şos. Colentina) şi, respectiv, United.
În primii ani ai sec. al XX-lea, jucătorii din spațiul istoric românesc erau nevoiţi să-şi procure echipamentul din buzunarul propriu şi încă din import: mingea din Germania, de la Köln, tricourile din Franţa, de la Paris, iar ghetele din Anglia, de la Londra! Mingile şi ghetele, ambele confecţionate din piele de crom, se aduceau şi din capitalele austro-ungare, Viena şi Budapesta. În Vechiul Regat se vor fabrica mingi din 1911, în ateliere din Bucureşti.
Pentru a pătrunde şi mai mult în atmosfera acelor vremuri, să spunem că un jucător, dacă voia să-şi formeze o echipă, trebuia să le promită eventualilor săi coechipieri o masă după joc, precum şi faptul că vor fi aduşi la teren de o birjă de lux! Nu de puţine ori părinţii celor care erau elevi le interziceau copiilor lor să plece la teren, astfel că multe partide se desfăşurau cu un număr redus de jucători. Pe de altă parte, unii optau pentru un alt sport nou apărut, rugby-ul. Spectatorii, extrem de puţini, erau în exclusivitate elevi de liceu, colegi de şcoală ai jucătorilor.
