Cu locul 2 în grupa C, s-a încheiat onorabila aventură a României la primul Campionat Mondial, 1930.
După un meci amical susţinut la Buenos Aires la 28 iulie (0-1 cu echipa locală Racing Club), jucătorii noştri s-au întors la Montevideo, de unde vor pleca spre casă la 30 iulie, imediat după finală, cu un alt vas italian, “Duilio”. La 20 august, după mai bine de două luni de la data când părăsise România, delegaţia “tricolorilor” revenea la Bucureşti, fiind întâmpinată cu multă simpatie… Mai puţin Eisenbeisser, bolnav, care a rămas la Genova pentru tratament…
După Mondial, dispar Subăşeanu, Steiner II, Barbu II şi Deşu II (în anul următor şi Stanciu). Debutează în reprezentativă Steinbach, apoi, în 1931, Albu (care va realiza un record de 39 meciuri consecutive în naţională, între 10 mai 1931 şi 27 iunie 1937!), Glanzmann, Bodola, E. Kocsis, Sfera, Chiroiu II, Moravetz şi reapare Ronnay. Totodată, Vogl redevine căpitan al echipei, din nou pentru mai mult timp. După încă un an, intră în scenă Al. Schwartz, Lakatos II, Kotormany, Bindea şi iese Eisenbeisser. La 26 iunie 1932 (Bulgaria – România 2-0 în Cupa Balcanică) se retrage din naţională Wetzer I, prima mare stea a fotbalului românesc. De fapt, el a plecat în Franţa, ca antrenor-jucător la Hyeres, şi pe atunci nu prea exista moda convocărilor la naţională a jucătorilor ”stranieri”.
