Istoria ”tricolorilor”: Austrieci și unguri în naționala României

JO 1924, Olanda – România 6-0, a fost cea mai dezorganizată participare românească la un turneu internaţional, dintre toate câte vor fi. Şi va fi cea mai categorică înfrângere suferită de naţionala noastră într-un turneu final al CM, CE sau JO, precum şi într-un meci oficial (aici intrând doar cele din preliminariile sau turneele finale ale competiţiilor sus-menţionate), egalată în 1962 (0-6 cu Spania) şi 1967 (1-7 cu Elveţia).

Formula folosită a cuprins jucători de la cluburi din doar patru oraşe (Oradea, Tg. Mureş, Timişoara, Cluj), adică numai din spațiul intracarpatic. O formaţie care, în mod cert, nu aduna tot ce avea mai bun fotbalul românesc la acea oră. Pentru că au lipsit, de exemplu, Ronay (accidentat; el va dispărea pentru câţiva ani buni din echipa naţională) și Vogl (nici nu debutase încă în reprezentativă)…

E semnificativ faptul că dintre cele nu mai puţin de şapte jocuri de verificare susţinute de naţională, în lunga perioadă de pregătire dinaintea turneului, în compania selecţionatelor oraşelor cele mai importante din România, nu au fost câştigate decât două, trei terminându-se la egalitate, iar două, pierdute!!!

În afară de cei 11 jucători folosiţi, au mai făcut deplasarea alţi… 13, dintre care şapte erau, înaintea plecării, debutanţi!! Ströck I şi Holz au debutat cu Austria, Molnar şi Bonciocat cu Olanda, Semler va debuta după turneu, iar Nicolescu şi Brătfălean, niciodată! Dintre cei 24, unul singur (Protopopescu, de la Tricolor București) provenea de la un club din afara spațiului intracarpatic, iar cei mai mulţi erau de la Chinezul (patru).

Ultimul joc de palmares al anului 1924 va fi o înfrângere în Cehoslovacia, când consemnăm doi jucători străini în națională, maghiarii Rössler, de la Chinezul, și (intrat pe parcurs) Csillag, de la CAO. Ambii deveniseră cetăţeni români şi astfel au putut fi selecţionaţi. Primul străin care a îmbrăcat tricoul reprezentativei române fusese austriacul Gansl (de la Maccabi Cernăuți), cu Turcia, în 1923, el marcând ambele goluri ale noastre!

În 1923 şi 1924 (când a suferit numai înfrângeri, trei la număr, toate în deplasare sau pe teren neutru), România nu a câştigat nici un joc…

Octavian Stăncioiu

Articol scris de