Născut pe 20 februarie 1940 în zona Manor Park din Londra, James Peter Greaves avea să devină unul dintre cei mai populari fotbaliști și apoi comentatori sportivi din Marea Britanie.
A fost remarcat de un căutător de talente de la Chelsea, club pentru care a semnat la 15 ani. A semnat contractul de profesionist în 1957, însă în vara acelui an a lucrat două luni într-o oțelărie pentru a-și suplimenta veniturile. A debutat în primul eșalon chiar într-un meci împotriva celor de la Tottenham Hotspur, echipa pentru care avea să joace cel mai mult în carieră. În acel sezon de debut ca senior la Chelsea a fost cel mai bun marcator al echipei, cu 22 de goluri în 35 de apariții.
A jucat patru sezoane la Chelsea, timp în care și-a consolidat reputația de atacant prolific. La sfârșitul anului 1960, Jimmy Greaves a devenit cel mai tânăr jucător care ajunge la 100 de goluri marcate în primul eșalon englez, la vârsta de 20 de ani și 290 de zile. Era, însă, nemulțumit, pentru că în ciuda eficienței sale echipa și încasa multe goluri, iar trofeele lipseau cu desăvârșire. În cele din urmă, a fost lăsat să plece, mai ales că Chelsea avea nevoie de bani. În ultimul său meci, tânărul de 21 de ani a primit bandelor a de căpitan și a reușit un hat-trick, stabilind un record pentru club: 41 de goluri în cele 40 de meciuri ale sezonului.
Greaves a fost transferat de AC Milan pentru 80.000 de lire sterline, însă încă înainte de finalizarea transferului tânărul jucător și-a dat seama că nu vrea să părăsească Londra și a încercat să oprească mutarea. Era însă prea târziu, iar ceea ce a început rău avea să continue și mai rău. Chiar dacă atacantul și-a arătat eficiența, marcând chiar la debut și reușind în total 9 goluri în 12 apariții, aventura italiană avea să se termine rapid. Nici nu se încheiase sezonul (în care AC Milan câștiga titlul, singurul titlu de campion din cariera lui Greaves) că englezul era deja pe lista de transferuri. Chelsea și Tottenham au făcut oferte, iar atacantul a ales să meargă la Hotspur.
A fost cea mai bună perioadă din cariera sa, câștigând Cupa Angliei chiar în primul sezon (și din nou 5 ani mai târziu), terminând pe locul 2 în campionat și câștigând Cupa Cupelor. De asemenea, Greaves a fost de trei ori consecutiv golgeterul campionatului. În acești ani atacantul a fost și unul dintre cei mai importanți jucători din reprezentativa Angliei, însă în momentul de glorie al Albionului, Campionatul Mondial din 1966, Jimmy a avut ghinion. A jucat titular în cele trei meciuri din grupă, iar în ultimul, cu Franța, a fost „rașchetat” cu crampoanele pe tibie de un fundaș francez, rană care a necesitat 14 copci. Locul său în atac a fost luat de Geoff Hurst și, deși Greaves s-a recuperat și era apt pentru finala cu RFG, antrenorul Alf Ramsey a decis să-l păstreze pe Hurst (care a marcat un hat-trick). Doar cei 11 jucători care au fost pe teren au fost medaliați după acea victorie istorică (și controversată), iar restul jucătorilor, inclusiv Greaves, au primit medaliile de campioni mondiali în 2009, după o campanie a FA care a reușit să convingă FIFA să facă acest lucru. În total, Jimmy Greaves a jucat de 57 de ori pentru Anglia, marcând 44 de goluri.
Spre finalul celor 9 ani petrecuți la Tottenham, atacantul avea deja probleme cu alcoolul și, după încă un sezon la West Ham, Greaves s-a retras, la doar 30 de ani, cu o carieră deja impresionantă în spate: cel mai bun marcator din istoria lui Tottenham (268 de goluri) și cel mai bun marcator din istoria primului eșalon englez (357 de goluri). După ce a încheiat socotelile cu West Ham, deja alcoolicul Greaves n-a mai călcat pe un stadion, nici măcar ca spectator, timp de doi ani. După patru ani de pauză a revenit pe teren în ligile inferioare engleze, și chiar cu evoluții bune, în ciuda alcoolismului recunoscut. A mai jucat până la aproape 40 de ani, timp în care a câștigat lupta cu dependența de alcool.
La începutul anilor ’80, Jimmy Greaves a început să scrie o rubrică săptămânală în ”The Sun”, care a continuat în celebra publicație nu mai puțin de 30 de ani, iar mai recent a trecut la ”The Sunday People”. A comentat fotbal, a avut o emisiune foarte populară alături de Ian St. John, dar „a lăsat-o mai moale” cu televiziunea la mijlocul anilor ’90, iar în 2003 și-a publicat autobigrafia.
În februarie 2012, Jimmy Greaves a suferit un atac cerebral și a fost operat, iar în mai 2015 incidentul s-a repetat, mult mai grav, fostul fotbalist și comentator rămânând, după al doilea atac, incapabil să mai vorbească. Deși medicii prognozau o lungă perioadă de recuperare, însă Greaves a părăsit spitalul după doar o lună.
Surse foto: huffingtonpost.co.uk, dailymail.co.uk
