Când pasionații de fotbal din Männer-Turn-Verein München, un club sportiv înființat în 1879, au aflat că cei din conducere nu le vor permite să se înscrie în Federația Germană de Fotbal (DFB), s-au revoltat. În aceeași zi, 27 februarie 1900, unsprezece bărbați au părăsit clubul sportiv și, până seara, înființaseră Fotbal Club Bayern München.
În doar câteva luni băteau la scor toate rivalele locale și ajungeau în semifinalele campionatului sudului Germaniei. După câteva trofee câștigate pe plan local, Bayern s-a înscris în primul campionat regional bavarez, Kreisliga, pe care l-a câștigat la prima participare. După pauza sportivă provocată de Primul Război Mondial, bavarezii au câștigat pentru prima oară campionatul sudului Germaniei (Süddeutscher Fußball-Verband), în 1926. Primul titlu național a fost câștigat în 1932, după o finală cu Eintracht Frankfurt, câștigată cu 2-0.
Venirea naziștilor la putere a pus capăt, temporar, evoluției clubului, considerat unul al evreilor. „Părintele” Bayern München, Kurt Landauer, care a condus clubul în mai multe rânduri, începând cu 1913, și-a dat demisia din funcția de președinte în 1932, din cauza naziștilor. A fost arestat și trimis la Dachau în 1938, însă a fost eliberat după 33 de zile, datorită faptului că luptase în Primul Război Mondial. A părăsit Germania înainte de izbucnirea celui de-al doilea, și s-a întors pentru un ultim mandat la cârma Bayern München, între 1947 și 1951.
Primul trofeu după perioada tulbure a venit în 1957, când bavarezii au câștigat Cupa Germaniei, însă clubul era atunci în prag de faliment. Când prima ligă germană, fragmentată în cinci divizii, a fost reunită în Bundesliga, în 1963, Bayern München a rămas pe dinafară dintr-un motiv ciudat. Divizia de sud a fost câștigată de TSV 1860 München și, deși Bayern avea o echipă competitivă, conducătorii federației au preferat să nu includă în prima ligă unificată două echipe din același oraș, astfel că bavarezii au fost înscriși în liga secundă. Promovarea a venit doi ani mai târziu, cu o echipă din care făceau deja parte legendarii Franz Beckenbauer, Gerd Müller și Sepp Maier.
În primul sezon de Bundesliga, Bayern München a terminat pe locul trei și a câștigat Cupa Germaniei, iar trofeele au început să curgă. În 1969, Bayern a devenit prima echipă din Germania care câștigă Cupa și campionatul în acel sezon, sub comanda croatului Branko Zebec, care a folosit în acel sezon doar 13 jucători.
Șirul succeselor a continuat, iar punctul culminant a fost câștigarea Cupei Campionilor Europeni, în 1974. A fost o finală dramatică, (re)jucată cu Atletico Madrid. Meciul s-a disputat la Bruxelles, pe stadionul Heysel, iar după 90 de minute, scorul era 0-0. Au urmat prelungirile și, în minutul 114, Luis Aragones a înscris pentru ”Atleti”. Disputa părea încheiată, însă nemții sunt nemți, iar Hans-Georg Schwarzenbeck a egalat în minutul 120. În acea perioadă, în caz de egalitate nu se executau lovituri de departajare, ci se rejuca partida. Lucru care s-a și întâmplat, două zile mai târziu, pe același stadion, iar Bayern s-a impus mai mult decât clar, cu câte două goluri marcate de Uli Hoeness și Gerd Müller. În următorii doi ani, nemții și-au apărat cu succes trofeul european, însă începând cu finalul anilor ’70, odată cu retragerea generației lui Beckenbauer, a urmat o lungă perioadă nefastă pe plan continental, chiar dacă în Germania trofeele nu au încetat să apară.
După două decenii și jumătate de secetă, Bayern München a câștigat din nou Liga Campionilor în 2001, după o finală câștigată la penalty-uri împotriva Valenciei, și a început să conteze din nou pe plan european, chiar dacă a avut un parcurs sinuos. În patru sezoane, între 2009 și 2013, Bayern a ajuns de trei ori în finala Ligii Campionilor. Prima a fost pierdută în fața lui Inter Milano (0-2), iar a doua a fost pierdută dureros, pe Allianz Arena, după loviturile de departajare, în fața celor de la Chelsea. În 2013, bavarezii au câștigat în sfârșit trofeul, pe Wembley, în fața compatrioților de la Borussia Dortmund, iar statutul lor de forță a fotbalului european nu a mai fost pus la îndoială de atunci.
Sursa foto: uefa.com
