Edson Arantes do Nascimento s-a născut pe 23 octombrie 1940, în Três Corações, o micuță localitate braziliană înconjurată de trei dintre cele mai mari aglomerări urbane ale țării, Sao Paulo, Belo Horizonte și Rio de Janeiro.
Tânărul botezat după inventatorul american Thomas Edison a învățat fotbalul în familie, pentru că tatăl său, Dondinho (João Ramos do Nascimento), a fost un atacant remarcabil, cu 1.012 de goluri marcate în 1.267 de meciuri în ligile inferioare braziliene. Tatăl lui Pele avut șansa unui transfer la Atletico Mineiro, în 1940, însă în meciul de debut, în care chiar marcase un gol, a fost accidentat grav și nu a mai reușit apoi să-și facă loc în echipă.
N-a fost, însă, destinul său să fie cel mai mare ”do Nascimento”, pentru că fiul Edson Arantes avea să fie poreclit ”Pele” (pentru că, mic fiind, pronunța greșit numele jucătorului său preferat, Bilé) și avea să devină unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria jocului.
Pele, crescut într-un mediu sărac, a început fotbalul la grupele de copii de la Bauru Atlético Clube, unde a fost remarcat de fostul internațional brazilian Waldemar de Brito, care l-a dus la Santos în 1956, spunându-le conducătorilor că fotbalistul în vârstă de 15 ani va ajunge cel mai bun jucător al lumii. Tânărul a debutat în același an în tricoul legendarului club brazilian, înainte de a împlini 16 ani. În primul său meci, împotriva celor de la Corinthians, a și înscris primul său gol.
Avea să joace 18 ani la Santos, cu care a câștigat de două ori Copa Libertadores, de două ori Cupa Intercontinentală, de șase ori campionatul Braziliei, de patru ori Turneul Rio-Sao Paulo și de 10 ori campionatul Paulista. Aceasta din urmă avea să fie competiția sa preferată, fiind cel mai bun marcator de nu mai puțin de 11 ori, dintre care 9 în ani consecutivi, primul titlu de golgeter în Paulista fiind obținut la 16 ani. În afară de Santos a mai jucat doar în Statele Unite, la New York Cosmos, unde a fost „lăsat să plece” pe final de carieră. În perioada sa de glorie, Pele a fost declarat „bun de interes național” pentru a-l împiedica să joace în afara țării.
Tripla mondială
Pele a debutat în echipa națională a Braziliei într-o înfrângere cu Argentina, 1-2, când atacantul a devenit cel mai tânăr marcator într-un meci internațional, la 16 ani și 9 luni, iar premierele sale nu s-au oprit aici.
Ajuns la CM 1958 din Suedia afectat de o accidentare, cel mai tânăr jucător la un turneu final, la acel moment, și-a intrat treptat în ritm. A marcat singurul gol al partidei Brazilia – Țara Galilor, devenind cel mai tânăr marcator din istoria Cupei Mondiale, la 17 ani și 239 de zile. În semifinala cu Franța, atacantul a reușit un hat-trick, cel mai tânăr jucător cu o asemenea performanță la CM. Pe 29 iunie 1958, ”Perla Neagră” a devenit cel mai tânăr jucător care joacă într-o finală de Cupă Mondială, la 17 ani și 249 de zile, marcând și două goluri în acea partidă.
În total, Pele a participat la 4 turnee finale ale CM, marcând 12 goluri și câștigând trei dintre competiții: Suedia 1958, Chile 1962 și Mexic 1970. La echipa națională, atacantul a adunat 91 de selecții, cu 77 de goluri marcate. În toată cariera, Pele susține că a marcat 1.281 de goluri în toate meciurile jucate (1.363), oficiale, amicale sau demonstrative.
Considerat drept cel mai bun jucător din istorie chiar de către legende ca Alfredo di Stefano, Johan Cruyff sau Bobby Charlton. Chiar și Maradona, alături de care Pele a fost desemnat ”Jucătorul Secolului”, a spus la anunțul acelui premiu comun: „păcat că nu ne-am înțeles niciodată, dar a fost un jucător extraordinar”.
S-a retras de pe teren la finalul lui 1977, însă a rămas în atenția publică de-a lungul anilor, ca ambasador UNESCO sau FIFA, apariții în filme, reclame sau declarații trăsnite.
Sursa foto: fifa.com
