Primul pas vizibil din legendă în fotbalul zilelor noastre! Când ”Ripi” a răpus ”Bătrâna Doamnă”

Foto: Bucuria calificării ripensiste în fața UTA-ei

Cupa României Timişoreana 2013/14, turul al 5-lea
Ripensia Timişoara – UTA Arad 3-0 (2-0)
Miercuri, 11 septembrie 2013, ora 16:30, Timişoara, stadion Electrica, spectatori 1.500, timp plăcut, teren bun.
Au marcat: 1-0 Anagor (3), 2-0 Briciu (8), 3-0 Ad. Popa (69).
Cartonaşe galbene: Mureşan, Cr. Radu – I. Roman, Zaluschi, G. Neagu, Oberhauser. Cartonaş galben-roşu: N. Oltean (50).
Arbitri: Fl. Marcu – R. Lakatos (ambii Oradea), O. Timar (Marghita); rezervă: Mara Iscru (Aleşd). Observatori: Cr. Ristache, C. Corocan (ambii Reşiţa).
RIPENSIA (1-4-2-3-1; dungi verticale galben-roşii/albastru/galben, marca Dribling): 33. Rădulescu – 3. Petrişor, 18. Ciobai, 5. Uzun (c) (46, 22. Cr. Radu), 27. Cărpinişan – 17. Boangheş (83, 8. Costândana), 16. Mureşan – 4. Păscăleanu, 10. Briciu, 7. Ad. Popa – 9. Anagor (75, 11. Ungur). Rezerve: 12. Filip – 2. Hoţa, 13. Firuţ, 14. Mogoş. Indisponibili: –. Manager: Radu Suciu.
UTA (1-4-4-2; complet roşu, marca Adidas): 1. Oberhauser – 25. I. Roman (33, 27. Zanardini), 22. G. Neagu (c), 17. Ţabără, 26. N. Oltean – 10. Firţulescu (22, 7. Apostu), 14. Zaluschi, 21. Sălăjan, 19. Ov. Popescu – 9. Monac (71, 8. R. Dumitru), 20. Surugiu. Rezerve: 28. Horvat – 5. Fl. Ardelean, 18. D. Raţ, 16. Tecsi. Indisponibili: A. Marcu (suspendat). Antrenor: Eugen Trică.

Ripensia a revenit în atenţia fotbalului românesc după mai bine de 65 de ani cu o primă surpriză uimitoare în Cupa României. Clubul roş-galben, pornit în Cupă din faza judeţeană, când se afla în ultimul eşalon, avea să depăşească în faza a V-a a competiţiei un alt nume cu rezonanţă istorică: UTA, acum în Liga a II-a. Scorul a şocat şi mai mult: în ciuda celor trei eşaloane diferenţă, s-a înregistrat un sec 3-0 pentru timişoreni!

Anunţul că Ripensia Timişoara va întâlni UTA Arad în Cupă le-a aprins instant imaginaţia iubitorilor fotbalului romantic. Împreună, cele două mari cluburi ale fotbalului din vestul ţării deţin 14 trofee naţionale, însă au făcut istorie în ere diferite. Mai longevivi, arădenii se laudă cu şase campionate şi două cupe. De partea cealaltă, ”Ripi” contoriza un ”patru cu doi” din perioada interbelică. Sub acest auspiciu se prezentau cele două echipe din oraşe rivale. Cele două s-au întâlnit doar o dată în mod oficial. În ediţia 1947/48, tot în Cupa României, în 16-imile de finală, ITA de atunci o învingea în deplasare pe vechea Ripensie, aflată în decădere, cu 3-1 (2-0). De altfel, arădenii aveau să se impună în competiţia KO din acel sezon, confirmând ascensiunea viitoarei ”Bătrâne Doamne” a fotbalului românesc.

Acum însă, la peste şase decenii distanţă, situaţia celor două cluburi a fost prefaţată de managerul grupării ”restartate” în anul anterior. ”Acum echipele sunt mai mici faţă de renume. Sunt în diferite stadii, noi construim, UTA se caută. Va fi un meci foarte greu, în ciuda a ceea ce se aude în legătură cu UTA. Toate informaţiile s-ar putea să fie date peste cap la ora jocului”, spunea Radu Suciu înaintea partidei. A avut dreptate, mai puţin în privinţa părţii a doua, deoarece pe teren ierarhiile actuale au fost răsturnate.

Filmul unui şoc neanunţat

Starea celor două grupări era diferită înainte de “şocul” direct. Gazdele din Liga a V-a aveau un parcurs perfect până atunci în campionat şi cupă, unde au avansat în nouă runde. Ripensia a început să atragă şi fotbalişti din ligile superioare în vară, iar acest lucru avea să se vadă pe gazon. În schimb, alb-roşiii veneau după un debut nefast în eşalonul secund, un 1-2 la Oradea, în urma veşnicelor probleme organizatorice din presezon. UTA a înregimentat şi jucători de la Jimbolia, din Liga a IV-a Timiş, pentru completarea lotului.

Au fost nevoie de doar trei minute pentru ca scorul să se modifice în Ripensia – UTA. Jocul de pase a dus mingea la Briciu, care l-a servit pe Anagor, iar primul jucător de culoare din existenţa roş-galbenilor avea să aducă prima bucurie seniorilor care i-au mai prins pe Dobay ori Ciolac în viaţă. Nici bine nu s-au dezmeticit oaspeţii echipaţi în roşu, şi Raul Briciu reuşea de această dată să finalizeze el, cu un şut superb şi surprinzător din afara careului. Mingea a căzut sub bara lui Oberhauser şi în minutul 8 s-a făcut 2-0 pentru echipa formată din jucători cu o a doua slujbă în CV. Arădenii au încercat să-şi revină din şoc, Surugiu a avut şansa unei reuşite, însă tot “Ripi” s-a aflat la cârma jocului. Nervoşi, oaspeţii începeau să colecţioneze primele cartonaşe pentru neputinţa de a contra o echipă de ligă mult inferioară, însă una bine construită. Un an de zile de muncă al cuplului Suciu – Olariu a primit un răspuns pozitiv din tribună. Scandările “Ripensia!” şi “Timişoara!” au redus la tăcere mica galerie sosită de la Arad.

Oltean a părăsit primul “umilinţa” la care au fost supuşi colegii săi, văzând al doilea galben. Vuietul tribunei s-a mai auzit puternic încă o dată, cu 20 de minute înainte de final. Adrian Popa a scăpat pe partea dreaptă şi a completat rezultatul de “masă verde”. Moment în care patronul “modern” al “Bătrânei Doamne”, Adrian Marţian, a simţit că-l strânge cravata şi a părăsit incinta. Finalul a adus hora bucuriei şi strigătele jucătorilor care adaugă noi pagini istoriei în roşu şi galben. Victoria cu 3 la nimic a consfinţit pentru noua Ripensia Timişoara doar un (re)început; clubul timişorean devine un model de urmat într-un fotbal diluat.

“Într-adevăr, a fost un rezultat ruşinos… Ca şi UTA Arad, <Ripi> e o echipă de tradiţie şi trebuie să ajungă unde merită şi cred că va ajunge. După joc, este uşor echipă de Liga a II-a. Au reuşit să se califice şi în ce manieră! Eu le doresc să ajungă până în finală, chiar să o câştige”, declara Eugen Trică, antrenorul UTA-ei.

“Nu ne aşteptam să fie chiar aşa rezultatul. Ne aşteptam la un meci foarte greu, dar la un rezultat pozitiv. Proiectul nostru începe să prindă contur. Noi ne-am depăşit deja condiţia. Lumea poate râdea de noi când am zis că ne dorim o echipă de Liga a II-a cu care să ne demonstrăm forţa”, a spus Ovidiu Olariu, antrenor al Ripensiei.

Electrica ticsită

Arena Electrica, aflată în vecinătatea locului unde prima grupare profesionistă din România făcea istorie în anii ‘30, a fost umplută până la refuz miercuri, 11 septembrie 2013.

Diriguitorii clubului au tratat întâlnirea de Cupă cu maximă seriozitate. S-au pus în vânzare bilete, pe diferite categorii (preţuri: 5 şi 10 lei). Au fost acceptate şi clasicele gratuităţi, pentru copii şi bătrâni. Respectul arătat faţă de fanii înfocaţi, simpli spectatori ori “socios” a fost răsplătit. Stadionul de la Gara Mică nu a mai arătat de mult aşa de bine. Era curăţenie prin tribună, iar bannerele şi steagurile de pe gard ale clubului decorau terenul verde într-un stil britanic şi îngrijit.

Programul de joc şi zâmbetele fetelor care vând materiale promoţionale ripensiste îi întâmpinau pe spectatorii de toate vârstele. Arena a beneficiat şi de o staţie modernă de sonorizare, dar şi de o masă a presei inedită, în vârful tribunei acoperite, una umplută până la refuz. Nu au lipsit nici fanii de la tribuna a II-a şi de la peluză (în picioare), dar nici galeria oaspete, formată din circa 30 de ultraşi. După joc, cu mândrie, “Ripi” a putut anunţa că a avut circa 1.500 de spectatori, dintre care 870 au fost plătitori de bilete.

”Ripensia Sport Magazin”