Viața de film a lui Coriolan Băran, primarul Timișoarei care a fost și președinte la Ripensia

Una dintre cele mai importante personalităţi ale Banatului interbelic, Coriolan Băran, cunoscut avocat, om politic şi primar al Timişoarei, și-a pus amprenta și pe istoria clubului de fotbal Ripensia, fiind membru fondator și, pentru o perioadă, președintele formațiunii (între 1938 și 1942).

Născut în satul timişean Nerău, într-o familie de învăţători, Băran a urmat facultatea de drept din Budapesta, după absolvirea studiilor liceale. În timpul primului război mondial a fost încorporat în armata austro-ungară şi trimis pe frontul din Italia, unde a fost rănit, iar în toamna anului 1918, reîntors de pe front, s-a numărat printre cei care au militat pentru unirea Banatului cu Regatul României, organizând garda naţională în plasa Sânnicolau Mare, şi a participat ca delegat titular la adunarea de la Alba Iulia din 1 decembrie. După Marea Unire, în 1923, şi-a luat doctoratul în drept la Cluj, iar apoi a susţinut, la Oradea, examenul de intrare în baroul avocaţilor.

Şi-a început activitatea politică în 1921, în Partidul Naţional Român, iar după fuzionarea acestuia cu Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat, condus de Ion Mihalache, a devenit secretar general al filialei judeţene a Partidului Naţional Ţărănesc, ocupându-se, totodată, de apariţia ziarului „Voinţa Banatului”.

A fost de trei ori primar al Timişoarei, prefect al judeţului Timiş-Torontal între anii 1932-1933, în perioada guvernării ţărăniste, iar la sfârşitul anilor ’30 a fost subsecretar de stat la Interne în guvernele din anii dictaturii regale instaurate de Carol al II-lea. În toţi aceşti ani, s-a preocupat intens de susţinerea culturii româneşti din Banat, a fost unul din conducătorii Astrei bănăţene şi a Institutului Social Banat-Crişana, a condus societatea „Corala Banatului”, iar între 1938 şi 1942 a fost preşedintele clubului de fotbal Ripensia Timişoara. În 1940 s-a retras din politică şi în următorii ani, între 1941 şi 1946, a fost directorul Băncii Timişoara, una dintre cele mai mari bănci din oraş.

În anii în care a fost primar a sprijinit lucrările de construcţie ale catedralei ortodoxe din Piaţa Operei, care avea să devină mai târziu catedrală mitropolitană şi s-a numărat printre cei care au susţinut înfiinţarea episcopiei Timişoarei, s-a preocupat de modernizarea oraşului, a sprijinit Politehnica şi industrializarea oraşului, iar în timpul ultimului mandat, când, după Diktatul de la Viena mii de locuitori din Ardealul ocupat s-au refugiat la Timişoara, a sprijinit şi venirea mai multor instituţii publice de la Cluj, care, ulterior, au stat la baza înfiinţării unor instituţii similare la Timişoara.

Închis de comuniști fără judecată

A fost arestat de autorităţile comuniste în 1950, fiind deţinut timp de cinci ani şi jumătate în închisorile din Bucureşti, Aiud şi Gherla fără a fi judecat. După ce a reuşit să supravieţuiască cumplitei perioade de detenţie, a fost achitat în urma unui proces care a avut loc la Timişoara în 1956, unde s-au depus mai multe mărturii în favoarea lui şi i s-a restituit casa din care fusese evacuat, pe strada care astăzi îi poartă numele. Nu s-a sfiit nici în anii care au urmat să critice regimul de dictatură comunistă şi a fost urmărit în permanenţă de securitate, impunându-i-se chiar zile de domiciliu forţat atunci când personalităţi occidentale vizitau România, pentru a evita vreo întâlnire cu acestea.

S-a stins din viaţă în 2 iunie 1979, la Timişoara, la vârsta de 83 de ani, uitat de contemporanii săi dar convins că regimul comunist nu poate dura la nesfârşit. Istoricul timişorean Vasile Râmneanţu este autorul unui volum dedicat celui care şi-a pus viaţa în slujba comunităţii, intitulat „Coriolan Băran – O viaţă pentru Banat”.

Sursa: pressalert.ro

Vali Silaghi

Articol scris de