21 de ani de la moartea lui Ayrton Senna

Unul dintre cei mai mari piloți din istoria sporturilor cu motor a murit pe 1 mai 1994, la doar 34 de ani. Accidentul care i-a curmat viața s-a produs la Grand Prix-ul statului San Marino, pe circuitul „Enzo e Dino Ferrari” de la Imola, într-un weekend presărat de evenimente tragice.

În sesiunea de antrenament din vinerea dinaintea cursei, tânărul Rubens Barichello, protejatul lui Senna, a ieșit de pe traseu cu 230 km/h, a lovit un zid și s-a răsturnat. În urma impactului, pilotul și-a pierdut cunoștința și și-a închițit limba, viața fiindu-i salvată de ”Profesorul Sid”, Eric Sidney Watkins, cel care avea să-l îngrijească și pe Senna imediat după accidentul fatal. Îngrijorat pentru mai tânărul său prieten, Ayrton Senna a mers imediat la centrul medical, fiind de față când Barichello, aflat în sezonul de debut, și-a recăpătat cunoștința.

Afectat de accidentul protejatului său, Senna și-a văzut de treabă, mai ales că tocmai începea să se ”înțeleagă” mai bine cu monopostul de care se declarase nemulțumit. Sâmbătă dimineața, brazilianul a reușit cel mai bun timp al său pe turul de circuit la Imola, însă un nou eveniment tragic avea să zguduie lumea F1. În calificări, austriacul Roland Ratzenberger a pierdut controlul bolidului la 315 km/h și s-a lovit de un zid de beton. Senna a urmărit imaginile, fiind la standuri, și s-a urcat într-o mașină a oficialilor de traseu pentru a merge la locul accidentului. Câteva minute mai târziu, doctorul Watkins îl anunța, la centrul medical al circuitului, de moartea pilotului austriac. Sid Watkins, prieten apropiat al pilotului, i-a sugerat atunci lui Senna să renunțe la cursă, să renunțe cu totul la cariera de pilot, și să meargă la pescuit, un hobby al celor doi. Brazilianul i-a spus, însă, că nu se poate opri, nu poate renunța la ceea ce face.

La sesiunea de încălzire din ziua cursei, Ayrton Senna a fost din nou cel mai rapid, însă Grand Prixul a început cu un nou incident de rău augur. Două mașini s-au ciocnit pe linia dreaptă de la start, ia bucăți din monoposturi au ajuns, în urma impactului, în tribuna principală, opt spectatori și un om de ordine fiind răniți. După câteva ture în spatele unui „safety car”, Senna a pornit ca din pușcă în turul al 6-lea, iar în turul al 7-lea, monopostul brazilianului nu a mai luat virajul Tamburello și a ieșit de pe pistă cu 310 km/h, lovindu-se de un sid de beton cu 218 km/h. La mai puțin de două minute după impact, pilotul a fost scos din monopostul distrus de către profesorul Watkins și echipa sa. Și, deși Senna avea încă un puls slab și a fost menținut în viață și transportat la spital, Sid Watkins, un neurochirurg respectat, avea să mărturisească mai târziu că și-a dat seama pe loc că Ayrton Senna nu mai putea fi salvat, leziunile cerebrale fiind prea grave. Decesul a fost pronunțat câteva ore mai târziu, la spitalul Maggiore din Bologna.

Echipa Williams a fost implicată mult timp după tragedie într-un proces de omor din culpă desfășurat în Italia. În cele din urmă, 13 ani mai târziu, directorul tehnic Patrick Head a fost găsit vinovat, autoritățile considerând că accidentul a fost cauzat de o defecțiune la coloana de direcție a monopostului. Patrick Head nu a fost, însă, arestat, pentru că fapta se prescrisese, conform legislației italiene de la acea dată.

Weekend-ul negru de la Imola, culminând cu decesele lui Senna și Ratzenberger, au dus la numeroase schimbări în regulamentul F1 în ceea ce privește siguranța piloților.

Sursa foto: f1-live.com

Vali Silaghi

Articol scris de