”Miracol pe gheață” au fost singurele cuvinte care au putut descrie victoria echipei de hochei a Statelor Unite, la Olimpiada de Iarnă din 1980, în meciul cu echipa Uniunii Sovietice.
Echipa URSS venea la Jocurile Olimpice de la Lake Placid cu un statut deloc exagerat de mare favorită: câștigase medalia de aur în cinci dintre ultimele șase turnee olimpice. Rușii aveau jucători experimentați, o parte dintre ei deja campioni olimpici în turneul precedent, în timp ce media de vârstă a echipei americane era de 21 de ani. În acea perioadă, cei mai buni jucători din campionatul nord-american de hochei erau străini, iar echipa pentru Olimpiadă, încropită de antrenorul Herb Brooks, cuprindea mulți jucători de la echipele unor universități americane și un singur ”veteran” în vârstă de 26 de ani mai participase la Jocurile Olimpice.
În acele vremuri, turneul olimpic avea o desfășurare diferită față de cea cu care suntem obișnuiți acum. După prima fază, primele două clasate din cele două grupe jucau între ele, iar punctele obținute anterior într-un meci cu o echipă calificată în faza finală se păstrează. Așadar, Statele Unite intra în această fază cu 1 punct, obținut anterior cu Suedia, în timp ce URSS venea cu 2 puncte, rușii învingând în prima fază Finlanda. Astfel, deși SUA a obținut medalia de aur pe 24 februarie 1980, după ce a învins Finlanda cu 4-2, meciul dintre americani și URSS, disputat cu două zile mai devreme, este considerat o adevărată finală a competiției, fiind partida care a decis titlul olimpic.
Meciul s-a desfășurat în arena ”Field House”, în fața a 8.500 de spectatori care au încurajat în continuu echipa gazdă. Ca și în multe dintre meciurile anterioare, americanii au încasat rapid gol, iar partida a fost apoi una de urmărire, cu americanii egalând și sovieticii preluând din nou conducerea. Asta până la scorul de 3-3, când șablonul a fost întrerupt, iar americanii au preluat conducerea cu 4-3, când mai erau 10 minute de joc. Antrenorul Herb Brooks și-a ”biciuit” verbal jucătorii în minutele rămase, indicându-le să nu se concentreze pe apărare, ci să-și facă jocul normal. Pe măsură ce cronometrul se apropia de final, rușii au devenit tot mai puțin eficienți, unul dintre jucătorii sovietici admițând ulterior că ”intrasem în panică”. Meciul s-a terminat cu scorul de 4-3 în favoarea americanilor, una dintre cele mai mari surprize nu doar din hochei, ci din sport în general, ținând cont de diferența uriașă dintre cele două echipe, o reușită comparată cu victoria unei echipe de cartier împotriva unei campioane.
Victoria a fost și o rampă de lansare pentru jucătorii americani, care jucau toți în campionatul universitar. Dintre cei 20 de sportivi care au făcut parte din echipa SUA la Olimpiada de Iarnă din 1980, 13 au ajuns să joace în NHL, campionatul profesionist nord-american, iar trei dintre ei – Neal Broten, Mike Ramsey și Dave Christian – au strâns peste 1.000 de meciuri în acea competiție.
Echipa URSS a mai câștigat două medalii de aur, la următoarele două turnee olimpice, însă din 1988 rușii n-au mai ajuns pe prima treaptă a podiumului.
Sursa foto: nbcsports.com
