La începutul anilor ’70, Statele Unite și China se aveau ca șoarecele și pisica. Mao Zedong, părintele Republicii Populare Chineze, își ”educa” poporul să urască imperialismul american, în timp ce americanii le și dădeau motive să-i urască, fiind implicați în dezastrul numit ”Războiul din Vietnam”. Lumea sportului era, însă, unul dintre puținele medii care depășeau tensiunile socio-politice.
Cea de-a 31-a ediție a Campionatului Mondial de tenis de masă a avut loc în aprilie 1971, în Japonia. Mai multe gesturi mici, dar importante în context, au arătat în anii premergători că liderii chinezi erau deschiși la interacțiunea dintre sportivii americani și chinezi, însă un eveniment neprevăzut de la CM de ping-pong a dus această relație la un cu totul alt nivel.
Pe 6 aprilie, flamboiantul jucător american Glenn Cowan juca un meci de antrenament, în sala de la Nagoya pe care o foloseau toți participanții la turneu, chiar împotriva unui jucător chinez. Când unul dintre cei responsabili cu administrarea arenei le-a spus că zona de antrenament trebuie închisă, Cowan și-a dat seama că a ratat autocarul echipei americane. În timp ce se plimba prin parcare, în speranța că totuși colegii nu au plecat fără el, unul dintre jucătorii chinezi i-a făcut semn să urce în autocarul lor.
După un schimb de cuvinte banal, cu ajutorul translatorului, chinezul Zhuang Zedong, triplu campion mondial și unul dintre veteranii lotului, a spart gheața după ce s-a ridicat de pe locul său din spatele autobuzului și a venit în față, oferindu-i americanului, drept cadou, o pânză de mătase cu o ilustrație a munților Huangshan. Americanul a căutat în geantă, însă nu avea ce să-i ofere în schimb, piaptănul nefiind o opțiune. Chiar și așa, fotografii care însoțeau delegația Chinei nu au ratat ocazia, iar a doua zi știrea era în toate ziarele japoneze. Glenn Cowan s-a revanșat, oferindu-i lui Zedong un tricou în colorile drapelului american, cu semnul hipiot al păcii și cuvintele ”Let it be”.
Întrebat de un ziarist dacă i-ar plăcea să viziteze China, Cowan a spus că ”sigur, mi-ar plăcea să vizitez orice țară în care nu am fost până acum, Argentina, Australia, China. Desigur că și China”. Când Departamentul de Afaceri Externe din guvernul chinez a primit un raport care spunea că echipa de tenis de masă a Statelor Unite ar vrea să viziteze China, prima reacție a fost cea clasică, de refuz. Însă după ce premierul Zhou Enlai și Mao Zedong au văzut reacția la știrea inițială, au aprobat imediat vizita. ”Acest Shuang Zedong nu e doar un jucător bun de ping-pong, ci e bun și la externe, știe să gândească politic”, ar fi spus liderul chinez.
Astfel, pe 10 aprilie 1971, o delegație americană formată din nouă jucători, patru oficiali și… două consoarte. au trecut din Hong Kong în China, devenind prima delegație americană care merge la Beijing după 1949. În următoarea săptămână, americanii au jucat mai multe meciuri demonstrative și au vizitat Marele Zid și Palatul de Vară, într-o vizită care, după părerea multora, a contribuit la facilitarea întâlnirii dintre Richard Nixon și Mao Zedong, care s-a petrecut un an mai târziu, la prima vizită a unui președinte american în China.
”Diplomația prin ping-pong” a devenit un concept popular al acelor vremuri, chinezii invitând la turnee în țara lor, în acea perioadă, și echipele de tenis de masă ale Angliei, Canadei sau Columbiei. Și, chiar dacă mulți sunt de părere că întâlnirea dintre Cowan și autobuzul chinez a fost plănuită cu meticulozitate tocmai cu scopul de a relua relația politică dintre China și SUA, aceste evenimente arată, totuși, cât de puternic poate fi sportul.
Sursa foto: absolutechinatours.com
